plin de mine ca valea jiului
miercuri, aprilie 04, 2012
alive and well
Seriale de simturi cu spirit artistic.
Uite c-au aparut si cele 20 de grade
Si laitmotivul meu e tot cel ce arde.
Sunt un panou solar ce-si disperseaza energia
Proportional celui ce promoveaza frenezia
Prin sunete sincere, atingeri calde de inimi
Si stie ca cei cu suflete curate sunt primii
A primi prima ce nu face cat o desaga de lingouri
Si ce nu se poate castiga prin otrava sau birouri.
Iubesc sunetul pasilor pe pavelele strapunse de fire de iarba
Si e pura simfonie strigatul unui prieten ce vine in graba
Si ma cheama spre zare, spre soare si mare si pare
Ca ziu-asta n’are final, e tanar, nelinistit in reluare.
Sute de blocuri umbresc strazile pline de oameni
Chiar si cand luna urca-i lumina, nimeni nu doarme.
Claxoane la semafoare, fuste scurte pe-alei pietonale,
Panouri publicitare iluminand bulevardul, facandu-l mai mare;
Pe de-o parte baruri-cluburi, multe shoturi, vodca, sucuri,
Simte viata ca in stupuri, nu ai cum sa nu te bucuri!
joi, ianuarie 26, 2012
24
vineri, octombrie 28, 2011
sâmbătă, septembrie 10, 2011
„Dumneata cum crezi? Oare oamenii s-au ucis intotdeauna unii pe altii cum se ucid si azi? Oare au fost intotdeauna mincinosi, misei, vicleni, ingrati, talhari, slabi de inger, usuratici, lasi, invidiosi, lacomi, betivi, zgarciti, ambitiosi, cruzi, barfitori, destrabalati, fanatici, ipocriti si prosti?”
Voltaire - Candide
vineri, septembrie 09, 2011
Directii intr-o sticla
Dar la tehnologia sufletului esti inca-n Cretacic.
Fiu vitreg al unui tata orfan ce latra profan,
Inchis in prezent cu aspiratia stocata-n borcan.
Tot timpu’ monoton ca un telefon antic,
Tu, tac’tu, magnetofon, Scandic!
Iesi din grota sa intri-n alta, esti mic ca Malta,
Esti bata si-asta-i balta, ai chei si dai de Sparta,
Mazgalesti stangaci? Invoc’ arta!
Nu mai sta pe loc, gata! Tortei da-i foc, barda,
Armura, coif, bocanci; ai ura si tu tragi,
Vocea-ti tuna, te descarci in cei dragi...
Si ce putini sunt si nu atat de demni,
Dar cat de ferm stau pe trunchiul brut de lemn,
Cate ieri’s la fel si raspunsu-i ascuns sub substrat?
Sperante’s suspendate, sentimentu-i sistat.
Slobod sub ochi in puscaria de zombie,
Boschete-ntre plopi, musti taria si prompt vii
La semnalul unui aragaz cu pete de ketchup pe camasa de ieri;
El e-la breaz, cu valente de job si pretentii de barbier.
Visezi sa ai majordom in ajun,
Da’ai ajuns un ajutor de adjunct.
Sedan parcat in garaj subteran?
Nu, stationat dupa rata-n sevrajul urban.
Un damf de neajuns, cratere pe chipuri,
Plase prinse cu-alte plase, nu laptele ci vinul!
Micile recreeri? Nicidecum lecturi in biblioteci;
Speli creieru-n cutia cu laturi, pachete-ntregi,
Beri reci, ai vrea sa pleci,
Dar esti prins in beci pe veci.
E trist peisajul... prietene, joaca-te-n interior,
Adulmeca pietrele, ia-le rolul lor!
Imaginatia iti ia realitatea si te trage-n transa
Si-oricat n-ai vrea, tot mai mult iti place-acasa.
Tot ce stii, tot ce esti: E subiectiv!
Si tot ce faci, faci sa nu-ti mai fie frig!
Aplici meschine tertipuri atrase de nevoi primare
Cu teama ca vei cadea plasa in noroi si bare.
Uita cine-ai fost pana acum
Daca vrei sa fii mai bun!
Picteaza corbii in culori vii,
Nu te ghida dupa toti orbii!
Iubirea-i ca o cafea, o poti sorbi
Sau varsa pe canapea...ce morbid!
Bucura-te de fiecare-n parte, tata
Si de toate adunate laolalta!
Priveaza-te de mostenirea fireasca,
Da’ mai bine ia nisteee si evadeaza...
Expectoreaza, da norii la o parte
Sa te bucuri din plin de radioactivitate!
Afirmand cat de mult gandesti,
Confirmi cat de putin esti;
Afirmandu-te, primesti un rai ce crezi ca-l doresti,
Da’ o sa vezi ca ce vrei e ce-aveai, un rest de povesti.
duminică, august 21, 2011
aici...atunci?
"O vazuse in primii ani ai tineretii ei, cand ar fi putut intrece la fuga cerbul si petrece toata noaptea de vara primind si daruind sarutari; dar copiii vor veni si vor veni si vor veni, pentru ca atatia dintre ei mureau, incat fiecare femeie trebuia sa aiba cati era-n stare sa faca, pentru ca tribul sa nu piara; vor urma anii maturitatii, cand va fi cinstita ca matroana a casei capeteniei, veghind asupra fiilor si fiicelor care cresc, in timp ce propria ei putere va scadea; va sosi vremea cand va darui sfatului intreaga intelepciune acumulata intr-o viata, in vreme ce orbirea, surzenia, lipsa dintilor, reumatismul, artrita o vor face sa se retraga din lume – si singurul in care va mai trai va fi trecutul, cu amintirile lui pastrate doar pe jumatate; aparu si ultima imagine a ei, mica si stranie in mormantul de trecere, cu gaura din acoperis simbolizand renasterea; si, timp de cativa ani, jertfele aduse in fata mormantului si spaima din timpul noptii, cand vantul geme in jurul caselor, ca ar putea fi strigoiul ei care se intoarce pe aceste meleaguri; apoi bezna.
O vazu patru mii de ani mai tarziu si la patru mii de kilometrii mai la vest: aplecata peste o banca de scoala, tarand dupa ea o adolescenta plictisita, inutila, starnita si frustrata; maritandu-se cu un barbat sau cu un sir de barbati a caror munca era de a vinde ceea ce nimeni nu vroia sa cumpere – sau casatorindu-se cu o ipoteca sau cu mersul trenurilor al unui navetist; sacrificand totul, cu exceptia a doua saptamani pe an de libertate bine masurata – pentru a cumpara cateva fleacuri si pentru a plati taxele sufocante; intoxicandu-se cu fum, praf si otrava; stand in masina sau la o masa de bridge, intr-un salon de cosmetica, in fata unui televizor, cu primavara zburata din trup si dintii mancati inainte de a fi implinit douazeci de ani; traind in chiar inima libertatii, in mijlocul celei mai puternice natiuni pe care omenirea o cunoscuse vreodata, in vreme ce lumea se tara din calea tiranilor si barbarilor; traind terorizata de cancer, atacuri de inima, boli mintale si de explozia nucleara finala."
Poul Anderson – Coridoarele timpului