Joc secund
de Ion Barbu

Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglindă în mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică insumarea
De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimba sub clopotele verzi.

100

Cento e un tip de poezie de origine latina ce constituie intr-o compilatie a altor poezii. Am ales pe fuga CATEVA pasaje dupa cum mi-au picat pe retina.

„Si ce sa zic... tema mea e tot egoul:

Asculta !! E vocea mea din cap,
Ma duce iar pe larg fara catarg.
N-o sa plec singur,
Imi iau familia si fratii,
Dunarea si Carpatii,
Un papirus si-un singur pix
Sa va mai scriu franturi din vis.
Sezand pe o culme contempland,
Ma izbeste in tampla vantul,
Privelistea trezeste gandul:
Ma voi incalzi la soare intr-o lume fara vraja
Fara sa platesc cuiva 2 metri patati de plaja
Ca acest sistem cade si va veni un popor
Care n-are codul cu bare pus pe apa de izvor
Imi place ca e pace
Si tot ce ar putea sa ma atace e o ploaie rece
Care bine ar face !!

Si parca din banca apare cu cartea lui Blaga in geanta mare,
Cu stocuri de flow’uri inchise’n borderouri.
"Ce pacat ca nu voi stii..."
Atatea intrebari cate raspunsuri am si invers
In imperfectul intens, incep sa prind sens
Cand trec febril prin pantec fertil,
Oare-i cantec fecid ??
Dar eu fac abstract de tot ce ma-nconjoara,
Apt sa ma-ncarc cand intru-n contact cu linistea interioara,
Vad miristea-n timp de vara si desi nu ma-ncred in Islam,
Unesc ambele palme calm, iesind din vacarm;
Ca-n esenta e interdependenta,
Doar in speta cautam clementa intr-o entitate terta.




Cum adica de ce’s serios? Ce? Tu stii vreun caz de deces vesel?
Mor incet in nopti lungi de depresii,
Am tripu’ dracu’, fac mii de reflectii,
Tai firu in patru vorbind cu peretii
Ca un nenorocit de psihiatru pierdut in introspectii.
Sunt tot pornit pe lideri, ma tot simt ocolit, consider
Ca doar deschizandu-ti inima si mintea poti fi liber.
Am invatat sa renunt,
Sa stau inchis in cutii facute sa ai vederi inguste,
Evadez la munte, natura verde, ochi deschis in frunte.
Cercuri in care o ard sunt extrem de putine!
Ca desi iti promit multi nimeni nu te va sustine.
Nu vreau pastile, vreau caldura cand simt frisoane,
Cat am zile vreau natura ca sa prind vigoare,
Vreau liniste-n suflet, familia aproape
Si sa le traduc in zambet inainte sa-nchid din pleoape.
Tu poti sa mori prost, eu incerc sa invat din mers.
Poate viata nu are rost, dar ce frumos sa ii dai un sens.”

doc, adn, cedry2k, raku, aforic, carbon, subsapte, yolo

unfinished business

stau in casa, calm, n-am niciun plan
turele de teren se simt adanc in pulpe,
dupa un suflu accelerat cu batai multe.
sunt murdar, ca dupa razboi
inchid ochii
alerg, sar si primesc inapoi,
ca rocky
trag si car, ma ridic din noroi.
chifla, mustar si niste pui de ieri,
mananc iar c-un chef taiat ca de barbieri.
plesnesc un becks, il curm imediat,
caut un pretext si ma-nchid in habitat.
sa vad un film, poate mai multe
dar din boxe se-aud unde,
voci incep sa ma inunde:
haide, mircea, hai, raspunde...si uite-asa, tentatia ma-mpiedica sa-mi termin poezia.

i live

i grow i see i learn i fall i laugh i cry
i wonder i annoy i follow i slip i sigh
i disobey i disregard i borrow i give i take
i fly i jump i climb i make i dive i fall i fake
i cheat i love i hate i shout i whisper i bleed
i run i crawl i stumble i crumble i breathe
i lay i bent i drop i solve i stay i walk
i creed i scent i hop i dissolve i survey i mock
i read i believe i add i fuck i watch i talk
i mumble i suck i condemn i hit i ignore
i support i count i cherish i beat i adore
i enlighten i rock i spare i guide i strike i feel
i help i treasure i invite i work i steal
i save i regret i accept i smoke i lie
i rule i travel i watch i kill i die

"E greu să fii ce eşti şi totuşi Să nu poţi precum eşti trăi, Să ai palate multe-n visuri Şi să n-ai unde odihni."

Virgil Carianopol - Contraste


Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...



Virgil Carianopol - Din Viata


Mi-a batut în poarta Fericirea
Si intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alaturi cu iubirea.
A-nchis poarta iute si-a plecat.

Mi-a batut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a vazut pe nimeni sa-i vorbeasca
Si-a plecat grabita înapoi.

Într-o seara, luminând pe strada,
Mi-a batut si Steaua mea — de sus
Tot asa, eram plecat aproape,
Si-a strâns fusta-n mâna si s-a dus.

Mi-a batut în poarta si Necazul.
Eram dus departe. Linistit,
S-a întins pe tolul de la usa
Si m-a asteptat pâna-am venit.


Despre mine - fragment

Am trecut prin toate ca oricare,
Am iertat pe cei ce m-au lovit,
Am cântat, că fără cântul-soare
Până azi de mult aş fi murit.

Ciudat - fragment

Ciudat. Eu sunt un om sărac,
Dar la o umbră dacă stau,
De unde am, de unde nu am,
Ceva tot trebuie să dau.

"The Earth Turned to Bring Us Closer"

asta-i momentu' in care eu devin feelingos si pun pe blog o poezie. de ce poezia asta ? fin'ca am intalnit-o intr-o pelicula exceptionala, care defineste perfect relatiile interumane si arata ca fiecare actiune indeplinita are o repercursiune mai devreme sau mai tarziu; fata de tine sau fata de altii.




The Earth Turned to Bring Us Closer

by Eugenio Montejo
translated by Peter Boyle

The earth turned to bring us closer,
it spun on itself and within us,
and finally joined us together in this dream
as written in the Symposium.
Nights passed by, snowfalls and solstices;
time passed in minutes and millennia.
An ox cart that was on its way to Nineveh
arrived in Nebraska.
A rooster was singing some distance from the world,
in one of the thousand pre-lives of our fathers.
The earth was spinning with its music
carrying us on board;
it didn't stop turning a single moment
as if so much love, so much that's miraculous
was only an adagio written long ago
in the Symposium's score.