alive and well

Nu nu, n-am murit, scriu zilnic ca ziaristii
Seriale de simturi cu spirit artistic.
Uite c-au aparut si cele 20 de grade
Si laitmotivul meu e tot cel ce arde.
Sunt un panou solar ce-si disperseaza energia
Proportional celui ce promoveaza frenezia
Prin sunete sincere, atingeri calde de inimi
Si stie ca cei cu suflete curate sunt primii
A primi prima ce nu face cat o desaga de lingouri
Si ce nu se poate castiga prin otrava sau birouri.

Iubesc sunetul pasilor pe pavelele strapunse de fire de iarba
Si e pura simfonie strigatul unui prieten ce vine in graba
Si ma cheama spre zare, spre soare si mare si pare
Ca ziu-asta n’are final, e tanar, nelinistit in reluare.
Sute de blocuri umbresc strazile pline de oameni
Chiar si cand luna urca-i lumina, nimeni nu doarme.
Claxoane la semafoare, fuste scurte pe-alei pietonale,
Panouri publicitare iluminand bulevardul, facandu-l mai mare;
Pe de-o parte baruri-cluburi, multe shoturi, vodca, sucuri,
Simte viata ca in stupuri, nu ai cum sa nu te bucuri!

24

M-am trezit azi si-am 24

A trecut timpu, vine altu’

Acum fi-tu trage shotu tata

Mai nou baiatu-a facut rata

S-artist in tenebre si comic in sori

Un sistem de succes plin de erori

Imi incalzesc sufletul cand e frig

Pariez pe mine si-ncerc sa castig

Increderea celor dragi tragand aprig

Iar daca tu taci, eu te aprind.

M-am trezit azi si-am 24

Mi-amintesc ca-mi rupeam capu’

Si eram mai trist ca nimeni altu’

Dar sincer simt c-am facut saltu’

Si-n esenta sunt tot eu, mai matur

Vreau fraze roz si raze-n cord

Sub care poti sa iubesti tot

Ma uit la tort, mi-e tare dor de 1-8

Dar n-am pierdut timp, l-am investit

Si-am dobandit lumina-n asfintit.

M-am trezit azi si-am 24

Ma spal pe ochi si imi fac patu’

Da, da, tot nu cred in dracu’

Vreau sa bag bile dupa ce trag tacu’

Sa ma lafai in trening si sa imbrac fracu’

Am gandurile-n ordine, le-asez analfabetic

Slefuiesc, reconstruiesc, mai pun cate-un petic

Gasesc frumusetea si'ntr'un fulg de nea

Si'n berea mea cand stau intins pe canapea

Invat din cicatrici tatuand curcubee pe piele

M-am trezit azi, tot aici si cate sunt, s-ale mele.

ma, voi intrati pe facebook?

mircea canta la dus - Child's play

Asculta mai multe audio hip-hop

„De-o suta de ori am vrut sa ma omor, dar n-am putut pentru ca imi placea mereu viata. Slabiciunea asta ridicola e poate una din aplecarile noastre cele mai nenorocite: este oare ceva mai prostesc pe lume decat sa vrei sa duci intruna o povara pe care in orice clipa ai vrea s-o arunci, sa-ti fie scarba de fiinta ta si totusi sa tii mereu la ea, sa dezmierdam sarpele care ne roade pana cand ne inghite inima?”

„Dumneata cum crezi? Oare oamenii s-au ucis intotdeauna unii pe altii cum se ucid si azi? Oare au fost intotdeauna mincinosi, misei, vicleni, ingrati, talhari, slabi de inger, usuratici, lasi, invidiosi, lacomi, betivi, zgarciti, ambitiosi, cruzi, barfitori, destrabalati, fanatici, ipocriti si prosti?”

Voltaire - Candide

Directii intr-o sticla

Evoluezi odata cu societatea, iti este impus tacit,
Dar la tehnologia sufletului esti inca-n Cretacic.
Fiu vitreg al unui tata orfan ce latra profan,
Inchis in prezent cu aspiratia stocata-n borcan.
Tot timpu’ monoton ca un telefon antic,
Tu, tac’tu, magnetofon, Scandic!
Iesi din grota sa intri-n alta, esti mic ca Malta,
Esti bata si-asta-i balta, ai chei si dai de Sparta,
Mazgalesti stangaci? Invoc’ arta!
Nu mai sta pe loc, gata! Tortei da-i foc, barda,
Armura, coif, bocanci; ai ura si tu tragi,
Vocea-ti tuna, te descarci in cei dragi...
Si ce putini sunt si nu atat de demni,
Dar cat de ferm stau pe trunchiul brut de lemn,
Cate ieri’s la fel si raspunsu-i ascuns sub substrat?
Sperante’s suspendate, sentimentu-i sistat.



Slobod sub ochi in puscaria de zombie,
Boschete-ntre plopi, musti taria si prompt vii
La semnalul unui aragaz cu pete de ketchup pe camasa de ieri;
El e-la breaz, cu valente de job si pretentii de barbier.
Visezi sa ai majordom in ajun,
Da’ai ajuns un ajutor de adjunct.
Sedan parcat in garaj subteran?
Nu, stationat dupa rata-n sevrajul urban.
Un damf de neajuns, cratere pe chipuri,
Plase prinse cu-alte plase, nu laptele ci vinul!
Micile recreeri? Nicidecum lecturi in biblioteci;
Speli creieru-n cutia cu laturi, pachete-ntregi,
Beri reci, ai vrea sa pleci,
Dar esti prins in beci pe veci.
E trist peisajul... prietene, joaca-te-n interior,
Adulmeca pietrele, ia-le rolul lor!
Imaginatia iti ia realitatea si te trage-n transa
Si-oricat n-ai vrea, tot mai mult iti place-acasa.



Tot ce stii, tot ce esti: E subiectiv!
Si tot ce faci, faci sa nu-ti mai fie frig!
Aplici meschine tertipuri atrase de nevoi primare
Cu teama ca vei cadea plasa in noroi si bare.
Uita cine-ai fost pana acum
Daca vrei sa fii mai bun!
Picteaza corbii in culori vii,
Nu te ghida dupa toti orbii!
Iubirea-i ca o cafea, o poti sorbi
Sau varsa pe canapea...ce morbid!
Bucura-te de fiecare-n parte, tata
Si de toate adunate laolalta!
Priveaza-te de mostenirea fireasca,
Da’ mai bine ia nisteee si evadeaza...
Expectoreaza, da norii la o parte
Sa te bucuri din plin de radioactivitate!

Afirmand cat de mult gandesti,
Confirmi cat de putin esti;
Afirmandu-te, primesti un rai ce crezi ca-l doresti,
Da’ o sa vezi ca ce vrei e ce-aveai, un rest de povesti.

"Stii care-i diferenta? Nu-i durerea fizica, e harababura din minte..."

aici...atunci?

"O vazuse in primii ani ai tineretii ei, cand ar fi putut intrece la fuga cerbul si petrece toata noaptea de vara primind si daruind sarutari; dar copiii vor veni si vor veni si vor veni, pentru ca atatia dintre ei mureau, incat fiecare femeie trebuia sa aiba cati era-n stare sa faca, pentru ca tribul sa nu piara; vor urma anii maturitatii, cand va fi cinstita ca matroana a casei capeteniei, veghind asupra fiilor si fiicelor care cresc, in timp ce propria ei putere va scadea; va sosi vremea cand va darui sfatului intreaga intelepciune acumulata intr-o viata, in vreme ce orbirea, surzenia, lipsa dintilor, reumatismul, artrita o vor face sa se retraga din lume – si singurul in care va mai trai va fi trecutul, cu amintirile lui pastrate doar pe jumatate; aparu si ultima imagine a ei, mica si stranie in mormantul de trecere, cu gaura din acoperis simbolizand renasterea; si, timp de cativa ani, jertfele aduse in fata mormantului si spaima din timpul noptii, cand vantul geme in jurul caselor, ca ar putea fi strigoiul ei care se intoarce pe aceste meleaguri; apoi bezna.

O vazu patru mii de ani mai tarziu si la patru mii de kilometrii mai la vest: aplecata peste o banca de scoala, tarand dupa ea o adolescenta plictisita, inutila, starnita si frustrata; maritandu-se cu un barbat sau cu un sir de barbati a caror munca era de a vinde ceea ce nimeni nu vroia sa cumpere – sau casatorindu-se cu o ipoteca sau cu mersul trenurilor al unui navetist; sacrificand totul, cu exceptia a doua saptamani pe an de libertate bine masurata – pentru a cumpara cateva fleacuri si pentru a plati taxele sufocante; intoxicandu-se cu fum, praf si otrava; stand in masina sau la o masa de bridge, intr-un salon de cosmetica, in fata unui televizor, cu primavara zburata din trup si dintii mancati inainte de a fi implinit douazeci de ani; traind in chiar inima libertatii, in mijlocul celei mai puternice natiuni pe care omenirea o cunoscuse vreodata, in vreme ce lumea se tara din calea tiranilor si barbarilor; traind terorizata de cancer, atacuri de inima, boli mintale si de explozia nucleara finala."

Poul Anderson – Coridoarele timpului

Am pierce prins de cord,

Iar blugi cu 2 numere mai mari imi imbraca vertebrele.

Am iubirea-n stoc

Si dupa ce zambesc, problemele trec, parca, mai repede.

Dau exact ce sunt

Si respir asa cum n-am mai facut-o vreodata;

Nu relatez ci-mi cant

Povestea scrisa pe-o panza rupta si draga.

M-am agatat si zgariat,

Avand acum adanci urme pe pielea-mi fina,

Dar m-am ridicat, cicatrizat,

Pregatit sa ma duc dupa ce o sa vina.

La ora

Vai, cat de calm sunt acum,
Nu m-am mai abatut de la drum.
Impacat cu tot ce e. Efemer e!
Apreciind minunile. Ce putere!
Am redescoperit prietenii,
Am vazut cum se schimba oamenii.
Invat, in fiecare zi invat cate putin
Si-ncerc sa revars aceleasi multimi.
Alb. Alb, cat de alb e totul,
Ce lin, cat de calm mi-este locul.
Sunt sincer, iubesc detaliile, toate,
Merg drept, evit faliile, crater.
Traiesc o epopee, cladita pe emotii;
Ating fin caci mi-am slefuit toti coltii.
Am incredere, speranta-n sinceritate,
Daca nu e ea, atunci nimic sunt toate.
Destainuri ce le-am trait, nu pot fi false,
Acum refuz sa cred ca vor fi arse.
Sunt aici si-am rabdare,
Ma duc linistit la culcare.

Ce s-a’ntamplat aseara? Mi s-a rupt filmu’, mi-au cazut rolele; am baut inconstant a si m-am trezit in vama...fara pasaport.

Designerii trageau linii, se perindau holsuruburi, a plouat...cu alcool prost contrafacut.

Mi-amintesc ca s-a-ntunecat brusc ca mintea unui psihopat; din 5 in 5, bancute, uta, uta cu sticluta (mosu’ ala de ce era asa plictisit?), telefonu’ baraia intruna, eu dispecer nu-s. Nu mi-am simtit pulsu’, de citit parca..naah; am stat inghesuit ca jidanii in drum spre mengele, bem bere si ne ardem ca de-aia ne facem lemn. Apoi s-a luminat instant, nu ca neonu si atmosfera rece ca inghetata (de banane).

De ce s-a’ntamplat aseara?

Nu mai sunt copil, nici hainele nu-mi mai vin;

Beam plicuri de Tang, acum numai vin.

Ne scuipam amical pe maidan, jucam somatea cu tubermanu’,

Acum dac’arunc o gluma la cioban, ma rupe manu’.

Spargeam Kinder, acum ma sparg pe old school,

Trening si tenesi la scoala, la munca’n costum.

Nu mai sunt copil, am carnet roz nu de note;

Vreau drame-ncurcate, nu filme mafiote.

Ma duc la piata, fac o salata,

Am intrat in viata-i accelerata.

Pe 15 iunie nu mai pun ‚School’s out’;

Nu mai suntem copii, dar multi n-aud.

Nu mai primesc pietre-n geam ca sa ies,

Primesc prin 3g sms.

Rupeam shooterele la greu, acum programare,

Saream pe primu scaun in troleu, acum in picioare.

Nu mai sunt copil, prind ironii si le fac altor copii,

Visez pasari mii sa le fac matol copii.

Nu mai citesc fortat, acum o fac de drag,

Sunt mai echilibrat, nu mai adorm pe prag.

Cei ce-i credeam copii ca mine, au copiii lor,

Viseaza la prime de’ordinu’ miilor.

Nu mai sunt copil, nu mai am teme pe foi,

Am instiintari si facturi, probleme, nevoi.

Desfaceam tigarile sa ling guma de mestecat,

Acum desfac tigarile si pun ce-am amestecat.

Nu mai sunt copil, nu mai sunt nemuritor,

De-aia-mi fac un film, de dragu’ vremurilor!

EVOLUTIA NU VA FI POSTATA PE BLOG

honey, i'm hooooome!!!!

Aaa mai trecut o etapa,
Cai printr-un pamant si-o apa;
Am mai ars un orizont si-am cladit altul,
Am ranit lenesul si i-am rapit patul.
Cu multa imaginatie am privit matul,
L-am colorat intens si-am sarit gardul:
Libertate a simturilor, aer tras adanc
Si-un gand ca n-am sa ma mai las infrant.

Nu stiu unde ma-ndrept, dar stramb n-am sa mai calc,
Am sa schimb privirea rece c-un ceai cald
Si noxele pe cai albi;
Scoarta de copac ma-nvata, -s ignorant,
Un cunoscator nerecunoscator, zdreanta de baiat.
Negustor frivol, constient ca a furat
Pe care constiinta l-a manat la vanat.

Sunt un om nou la fiecare-alarma,
Cel bun-si-rau ce are-n palma
Lui ridata palma lui ridata.
Simetric odata atinsa, pe sunet de clape rare si fasnete,
Lumina de-ndata-i aprinsa si pare ca esente
Iluzorii ma-ndeamna, dar zorii ma cheama
Departe de oameni si larma, de drame si arma,
De foame si zarva... spre poame si karma.

sunt aici

da, stiu, martie e sarac; sau poate nu sarac, dar nehotarat sigur. fac curatenie si ma lovesc de vechituri pe care le tot puneam de colo colo; acum le las in voia lor. accept. accept ca totul e asa cum e, imi vad de ale mele: daca am ochelari si casti totul e al meu.

n-am plecat, n-am murit, sunt viu; mai viu decat in multe alte dati cand amestecam litere, totul fiind nou si vrand sa-l scot afara: sa scap, sa ma purific sau pur si simplu sa iasa ceva.

Azi am vazut un altfel de oras; bulevard din alta lume cu cladiri de veacuri ce m-au transpus acolo. Mansarde acoperite si terase garduite, sus plasate, contrastand cu bancile si magazinele de bijuterii. Un soare se zbate sa nu piarda lupta cu norii si lume...tot felu’ de lume.

De la tinere parfumate la sprancene gelate, palme aspre, copii si intrebarile lor, cucoane rujate apriiinss; liceeni cu pierce’uri si-adidasi pufosi; nebuni batrani guralivi, obositi grabiti, toti ingramaditi intr-un autobuz ce plutea pe asfaltul din care ieseau aburi de combustibil; noxe de tot felu’.

Flori multe, intens colorate: gerbere ros-visinii cu mici liane, crini aaalbi maiestuosi, un mozaic de trandafiri impunator, crizanteme razand, pui de frezii si ghiocei incantau pupila, toate fara miros.

O zi de primavara vitrega privita printre striatii, in detalii.

Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...

tot acolo

Baaaaa, viata asta’i un cacat; si tre’ sa te bucuri de cacaturi, ca asta e tot ce primesti. De-ai stii tu ce stiu eu....de-ai stii tu tot ce stiu, te-ai ascunde sub ma-ta si-ai plange drastic. Dar poate dupa lacrimi, ai gasi puterea sa ridici capu’ infruntand razele de soare. Esti fix ce esti baaa, bucura-te fraiere...ca, puteai sa fi iepure; sa te calce bajetii beti cu masina si sa te puna pe gratar. Puteai sa fiun amarat de peste-n acvariu’ meu. Nu-ti dau de mancare nici sa faci jonglerii. Dar esti om; cu constiinta, cu idei, pareri si tot ce-ai deprins tu de-alungu’ timpului.
Fii tu, unicule!!!! Influentat de-mprejurimi....

Mi-e scarba si de strada si de bulevard,
De-atata raca; tata, pune gard!
Iata unde trag:
Din vama la Nadlac
In Vama la Expirat.
Dezbinat, respir alt fum spiralat
Si’s des mirat de-orice ratat
Ce se-antureaza ca un vanzator ambulant.
Sunt un visator pedant,
Traind in 2 timpi ca un motor de kart.
Pe varfuri pe cant,
Daramat de-un nor de praf.
Mai toate dor, e grav.
Scriu in sange ca un gratar grabit
Sau par lovit.
In bar proptit, par obosit:
Sacou tesit, patat si stors,
M-am imbatat si cos
Cu sarma adanc in derma
Si-mi vine sa ma cufund in perna,
S-o mananc cu fulgi cu tot.

better than me

Am innebunit in mortii ma-sii; si cand ti-o afirma un nebun constient c-a-nnebunit inseamna ca e la puterea a 2-a; dar eu n-am nicio putere. Inghet indiferent de stimulent si atat. Mi-e scarba de mine si tot ce-mi ramane e o obscura promisiune. Muie ma, nu-mi plange de mila si nici nu-ti bate joc de mine. Eu am scuzele mele, si dubii, si stop-ganduri si analizari si situatii si vezi cate pot sa enumar?
Habar n-am, nu stiu daca vreau; m-am catarat iar in pom si, desi de-aici se vede totu’ mic, mi-e ca ma papa ciorile. Da’ io ma zbat pana crapa morile, asa ca iata zorile, desi scurte mi-arata noi cai, pasi si rute. Si totusi unde m-ascund cand un azi crud m-a rupt ca un par brut si tot ce-am stiut...E FIX CE E, ca io am filme grave printre pleoape, putin bolnave si-mi trec toate fulger, tremur, mult ger, zapada si-un inger in sange c-o ultima farama de cuvant pe buza, se zbate de pamant, refuza sa fie ce induce.
Mi-e rusine. Serios, iar am servit gresit; dar daca e asa cum cred eu...

da, da, da

Mi se rupe cotu'

Si tot ce am imi pare totul
Dar stiu ca nu-i ce pot
Si ce vreau si ce merit

Am dat din ce am
Si totusi nu e de ajuns
Nu pentru mine
Vazandu-mi fiecare rid adanc
Nici cicatricea nu-mi mai pare

E a mea; si ce daca, e doar o alta

Sunt atat de sus incat bucuria mea e trista
Imi dreg plictiseala disecand tristetea
O trec in revista, fix pe prima pagina
Dar eu nu citesc cotidian

Hai sa bem, sa ne dam noroiul pe fata ca la eforie
Sa vedem ce iese
Si-apoi ce intra si ramane. Nimic
Intr-un 360 vizual sunt diferiti la fel
Cel mai al dracu’ paradox
Un demon in cazan

Violenta, complacere, acceptare de prezent
Si liniste

Eu iau din tot si totusi fac nimic
Sunt ce sunt, dar eu sunt mult mai mult.