de ce traim

Am stat si m'am tot gandit cum sa ti'o pun..in propozitie, iar acum concluzionez ca e inexprimabil. Sunt atatea lucruri molecular de infime carora le dai interes, care'ti umplu timpul si mintea, umbrind ceea ce e cu adevarat important.
Media, biserica, viciile.
Chiar conteaza stirile? Conteaza sa stii vedetele? Iti traiesti viata uitandu'te cum si'o traiesc altii pe a lor. Iti faci o mie de draci degeaba cand echipa ia gol sau, mai rau, cand relatia unor oameni pe care tu practic nu i'ai cunoscut si n'o sa'i cunosti niciodata decurge prost.
Unii traiesc sa bea, sa futa si sa manance. Altii'si incrunta fruntile cand citesc un cuvant vulgar, in loc sa prinda substratul.
Unii traiesc sa se fereasca de pacate pentru a primi fericirea si bogatia eterna intr'un loc inimaginabil de frumos si de perfect. Serios?
Altii pacatuiesc constant pentru bunul lor plac.
Uita'te doar cum iti pierzi timpul cu diverse activitati menite sa te faca sa'ti pierzi timpul...in loc sa vezi ce e cu adevarat...adevarat.
Viciile..da da, poate ca aici e schepsisu'; traim sa fim fericiti si daca a sta 6 ore pe balta te implineste atunci: FA-O!!

Nu conteaza cum te cheama, nu conteaza cum arati; de'ai stii ca nu conteaza atatea lucruri pe care tu le pretuiesti si de care te ascunzi, pe care le maschezi. Te fura prezentul si viitorul scuuurt. N'ai observat ca atunci cand e liniste, totul e mai profund, mai lung si parca tot ce’a fost azi n-a prea avut sens? Inchide ochii si zi'mi cate lucruri de retinut ai facut azi. Ai vazut meciul, ai facut gratar? Ai facut, dar cu ce te'ai hranit? spiritul tau ce'a castigat?
Ai pierdut 2 minute citind asta..da, dar poate in alea 2 vecinu de la 2 iti povestea ceva barfitor de interesant. Ne place sa stim despre altii; si sa fie de rau daca este posibil; adoram sa stim ce e in viata altora pana uitam ce e in a noastra, pana uitam de noi. Nu, nu vreau sa'i schimb pe toti, daca ati fi ca mine, ar fi trist; tre' sa existe maracini ca florile sa straluceasca. Si da in mortii ma'tii, sunt o floare de'o culoare orbitoare; si'am si ambrozie si venin.
As vrea totusi sa'l schimb pe cel care are capacitatea de a percepe ce'am scris si dorinta de a o face. Asa ca, dupa ce te ridici de pe scaun, vezi ce si cat conteaza in urmatoarele minute, ore, zile...

Do you know mon secret? Hai! Repeta dupa mine:

Mi
Se
Rupeee

Doar vezi sa nu ti se rupa apa sa te trezesti c'un plod pe care'l pitesti in pod si'un boyfriend ce tot rupe file din evanghelii, adica...credinta, credinta, da' pana la un punct
In aceeasi dezordine de idei, adolescenta e o fresca afabila si la fel ca orice alt lucru pe care'l ai...dar stii deja ce vreau sa zic.
Patinez in mijlocul lui Cuptor cu microunde si tot sar ca un copil dornic sa vada ce'i dupa tejgheaua inca prea inalta.
Da...multi multi sobolani; dar sobolanii sunt buni din 2 motive. 1: te calesc si 2: inveti sa faci distinctia.
Apropo de sobolani, ia versiunea asta la two mice fell into a bucket of cream. The first one died but the second one crawled his way out turnin' the cream into butter...ce nu zice christopher walken e ca the 2nd mouse sold that butter and bought a porsche. From this moment I am that other second mouse. Morala? Se fac bani din cacaturi. Se vand kitchuri, se asculta mizerii, incultura'i paine calda. Cica societatea'i bolnava; nu, e perfect sanatoasa, doar ca e impenetrabil de proasta. Ce? Nu ma crezi? Vino pe litoral! Sau mai bine nu, am zis ca nu dau directii de cacat.
Lucrurile bune sunt putine, oamenii buni? Si mai putini; si mai speriati.

Nostalgia mea

Un aleatoriu 24, sa zicem iunie, 2023; n-am nevoie de agps sa-mi gasesc calea pe stradutele inguste, pline de riduri, conturate de mini lianele ce ofera ochiului aproximativ 6 nuante de verde-cameleon, aprinse de soarele ce-si face loc printre monstrii cu cadrane sticloase, in care se oglindesc balconagii si trabucurile lor ecologice. Trec usor intersectia si'mi aduc aminte de corcodusii lu' tanti Lili, croitoreasa nebuna de la 1, de fi’su, Dan, despre care se zvonea ca dormea cu ea in pat,desi era bine trecut de 20. Ranjea tot timpu’ si promitea ca-ti cumpara orice, indiferent de ce cacat aveai de vanzare. Apoi inventa tot felul de scuze si amanari, cu simplu scop sa...sa aiba si el cu cine interactiona, cautand dependibili.

Revad in colt masina lui Andrei de la 3, parca un Volvo, de culoarea oului de tara, ancorat in trotuar, pe capota caruia treceau seri de veri, stateau beri si indispensabile pungi de seminte, ba negre, ba vargate, ba de dovleac. Un amalgam furajer menit s-alunge plictiseala si sa-ti futa stomacul mai tarziu.

Aud iar minciunile captivante ale nici nu mai stiu cum il chema pe baiatul ala tiganos de la 4 cu nas a la de niro ce ne povestea in fiecare seara nenumaratele lui aventuri. Cate haine a avut, cate curve a, prin cate situatii a trecut. A, da, Adi'l chema. Purta mai mereu, vara, un maieu albastru spalacit si'o pereche de papuci de plastic care din iunie-n septembrie treceau printr-un intens proces de schimbare a culorii. Erau intai un turcoaz ca bomboanele fondante, apoi se albastreau ca marea din vederile comuniste ca spre sfarsitul verii sa fie de-un bleumarin inchis si mohorat, prevestind, parca, toamna ce-avea sa vina. Stiam ca fabuleaza, toti stiam, dar nimeni nu'l intrerupea. Dupa ce pleca in casa, ne uitam unul la altul si radeam pe sub mustati. Impropriu spus mustati, pentru ca n'aveam mai mult de un puf deasupra buzelor.

Ma indrept usor spre scara. Costin si Vlad vin de la bunica, singura sursa financiara si de multe ori si alimentara. Ai lor...nu intru in detaliile astea. Sunt gemeni, dar nu identici. Seamana exact cum trebuie sa semene 2 frati. Acelasi par blond, ochi albastri, pistrui...daca au bani, se duc la net, daca nu, la fotbal. Dana e la balcon, probabil isi asteapta fetele. Toate 3 au parul negru lucios, lung, dar atat cu asemanarile fin’ca sunt fffoarte diferite (asta se va vedea mai tarziu). Bamse iese de la parter subit sa faca schimb de casete; papucii maronii de guma, sapca pe cap si aceeasi ieftina caterinca. Leca (ala mic) saluta aruncand o duma specifica varstei usor superioare. Coboara Andrei, Ion, pe restu nici nu'i mai stiu. Se joaca coci, limoninele stralucitoare’s la mare pret, dar prea sensibile caci in fata barbarelor bile de rulmenti isi ciobesc armonica forma scotand la iveala riduri si cicatrici. Limoninele sunt ca damele de mall.

Sunt toti acolo, dar ei nu ma vad, caci eu..eu am 45, iar treptele pe care am copilarit sunt acum pline de praf, iar copiii's alti copii. Fiecare generatie cu povestile ei ce tin de trend, tehnologie si mai stiu eu ce alte. Peretii plini de marker s-acum acoperiti de usi metalice cu diverse dispozitive electronice; plasele in care infigeam cornete au disparut de mult, fiind inlocuite de macabre fire de lumini rosii ce tin mustii si tantarele la distanta.

Am imagini in detaliu, dar si picturi cetoase, le aud vocile cu o puritate ce ma sperie. Ce'o face fiecare? Pe unde'o fi? Ce s'a ales de ei? Care'i mort si care are iaht? Care inca mai sta acolo? Oare sa fi fost vreunul din ei chiar ieri aici avand aceeasi reverie ca si mine?

Ei sunt doar o parte, caci am avut multe scari drept adapost. Fiecare cu povestile ei, fiecare cu nebunii, ciudatii, frumoasele, barfitele ei. N'ai tu timp sa citesti cate as putea sa descriu.

Ies din trip, am 45... ies din trip, am 22 si maine seara ma duc sa vad ce fac vecinii mei de la N2B scara B. Inca nu e tarziu, iar pana cand tarziul va veni, pot alege sa gust ce'a ramas; Si da, mi'e foame.

Eu mananc sub zumzetul sacaitor al firelor din clepsidra de pe masa. Avantajul meu? Am un stomac infinit...pacat ca nisipu-i pe sfarsit.

o miscare de revolutie si gata

N-ai mai vazut ca mine;
Am Aceeasi tenta ironica si inofensiva imbracata in petale purpurii.
Seva-ti mangaie crestetul, iti ingheata zambetul, sunt betul tau cu cota mare ca alpes d’huez.
Iti tatuez arcade-n sidef cu falnice cupole,
Apoi...daram tot ca manole;
Pentru ca eu sunt arhitect arhitehnic
Cu zgarie luna dispusi asimetric.
Povestile creeaza lumea, religia’i fabula fara morala,
Oranduiala rurala care-ti ia ochii ca aurora boreala.
Dupa sacrificiu, deliciul e edificiul suprem,
Scaun de lemn la nivel.
Universul asta e prea simplu, l-am deslusit;
Am luat timpul si l-am rasucit.
Combin frigul cu setea cu dumnezeu in hd,
Vad lacomia de craciun si paste.
Pasi drepti – vrei sa se-ntample,
Da’ tu tot astepti...
Popor de prosti, canoane de glaspapir
Slavind inventii de zici ca tragi la tir.
Semnele-mi spun ca lumea asta e nimic
Materie impletita, magma, sange si granit.

Voi existati in imaginatia mea, dar imaginatia mea e atat de puternica incat deveniti palpabili. Eu va dau glas, personalitate, defecte; imi arunc zambetul peste voi, v-ating usor cat sa-mi simtiti eternele amprente, respir peste voi, las sa curga un dram de sange caramelizat si astfel, voi, prindeti viata.
Eu nu sunt aici. Sunt la mine in camera. De-abia ce-am terminat de strans bucatile etichetate de panza, canepa si polyester; le-am pus migalos la locul lor, frumos impaturite, asezate parca in vitrina unui magazin melancolic. Da, pentru ca fiecare carpa are povestea ei. Intinzaturi si pete, amintiri tatuate.
Pe jos am aspirat meticulos strangand cate ceva de care vreau sa fac uz. Totusi, pe masuta mea mica, din lemn, tapata cu lemn fals, stau inca firimituri din sandwichul de ieri. Alte firimituri ca bricheta movalie, ceasul pe care nu-l port niciodata pentru ca nu merge in sensul vrut de mine si cateva fire rupte sunt intens luminate de razele ce si-au facut loc prin draperiile labirintice.
Acopar indata simetria frageda a unor vrabiute si las armonia sa se-nvarta, invartindu-ma si eu inert spre pat. Impaturesc patura pufoasa pentru ca acum e cald si raman doar cu cearceaful racoros sub care ma cufund electrizat.
Inchid ochii si voi sunteti aici cu mine. Stau in sufrageria asta cu pereti palizi si biblioteca veche, plina, nu de carti ci de diverse alte materii prime alambicate pentru a forma orice numai carti nu. Stam toti in jurul mesei de lemn masiv de scump, acum camuflata sub un voal alb numai bun de patat cu vinul usor decolorat si mai putin usor de ieftin sau de scrumul indolent impins de suflul unor buze rujate si ridate. Fetita din stanga mea, cu parul ei a la Sinead O’Connor, este inca innamolita in aceasta anonima uber masina de scris pe care, evident, o tine in poala.
Fiecare-si vede de treaba, tu privesti usor amuzat, dar implacabil la ceea ce-ti spun. Scrijelesc o foaie, iar spre fereastra, acum deschisa datorita perde...cortinei de fum, voi doi va jucati cu hartii ca niste copii, neluand in seama copacii care plang dupa copiii lor.
Imi soptesti perfid: „nu are cum”.
Fetita’si da seama si incearca sa mascheze citind in continuare, moment in care eu iti pasez foaia. O iei lent si scotand bufonic limba, o citesti. Gura ti se micsoreaza, ochii se cufunda, iar ridurile ti se pierd. Sinead isi intinde degetele tarantulice si c-o expresie formolizata citeste: „nu are cum”.

ramii_ficatii

Giulai, giulai, giulai...inchipuie-ti un ac care-ti strapunge micrometric corneea si-ti insereaza cel mai meschin venin. Supradoza mecanica, sinapse scurtcircuitate, pete de ulei pe membrele inert oscilante. Stai deplorabil implorand sa ploua pentru cultura ta, dar cultura ta se rezuma la ion si ilie.
Roua, da’ mie-mi plac digurile asa c-am sa-i dau pe lit_oral; da, sindrom tumoral ce ma face s-o ard imoral sau emo. Ral din ce in ce mai dens, sincope insotite de saturatie fatidica si-o scarba coroborata cu lene plus o senzatie vampirica.
Cate popoare ar inceta sa moara de foame daca am face culturi din campiile elizee?

Shut Down

Man rules over bugs, but bugs will rule over dead man’s chest. November like air doesn’t entertain.
I’m self medicating, self wondering, selfish with my wonder ring. As i fathomed the haze, i found myself restrained from thoughts i never thought i couldn’t have.

I learned to deny rebellion and still be an outcast;
You just make sure you won’t be out last.
The whole magic goes to shit,
When the bullet’s deep, push it!
It’s for my sake, i’m feeling ill, blue.
I need a break, your spine will do.