spit all

E o zi in care blestemat e cel ce trebuie s-o petreaca afara, iar eu am drum spre locul unde nimeni nu ar vrea sa mearga. E o cladire veche, mare; mare de tot. Nu stiu exact un’ sa ma-ndrept, dar ma ghidez dupa mirosul inspaimantator, sterilizant.
Cat astept, disting un capsor blondin cu maini fine stand plapand pe scaunele reci. Ridica incet doi ochi rotunzi, maronii, inlacrimati. Tristetea’i e atat de frumoasa; ea ce-o avea?
Desigur...nu aici trebuia sa fiu. Ma pierd iar printre batrani ce-si duc precum atlas sursa mentinerii contactului cu realitatea, dar ajung intr-un sfarsit; m-asez din nou.
In capatul holului miscarile ei inerte mi-atrag atentia. Incerc sa nu ma uit, dar nu ma pot abtine. E o tanti cu par visiniu aprins, geaca de trening in multe culori si pantaloni stramti. Se misca involuntar si incearca din rasputeri sa scrie un mesaj pe telefon. Are Parkinson; intr-un stadiu avansat: se misca de parca cineva ar tine-o-n camasa de forta. Nimereste din greseala in toaleta barbatilor; cine n-ar gresi, oglinda sparta si mirosul infect se regasesc in ambele camarute.
Scap usor, aici totul e pe dos, e negativ? Poti sa pleci. E pozitiv? ....
Ii vad, iar prin riduri si maini tremurande le citesc oful; in privirile lor isi dau duhul sperantele. Aici nu se uita nimeni ciudat la tine, toti au cate ceva. Se-arunca c-o usurinta dezolanta diagnostice sumbre pentru orice etate. Uite plebea stransa strict intr-un colt mizer! Un culoar cu damf de pisat, ce sa-i mai sperie? Si-asteapta calaul imbracat in alb, un alb galbui ca fetele lor... purgatoriu terestru c-o singura destinatie.

Hai sa-ti zic eu cum sta treaba de fapt; esti cu adevarat trist atunci cand, desi o faci de obicei, nu poti nici macar indeparta capacul pixului, mai ales scrie 2-3 vorbe. E, imagineaza-ti cum ma simt eu acum. Fiecare litera asternuta vine dintr-o imensa fortare. Nu, nu imi vine sa fac asta insa sper sa-mi intre in reflex, nu vreau sa ma opresc, dar am un gol in stomac si uite ca-ti scriu foarte simplu, as zice chiar pueril. Zici ca scrii negativ si-ti pui pe foaie sentimentele, crede-ma, nu te simti cu adevarat rau fin’ca altfel n-ai putea s-o faci.
Cand esti cu adevarat gol si nimic nu te satisface, incerci sa te gandesti robotic la toate lucrurile care te fac fericit si sa-ti impui starea pe care ele ti-o dau. Nu merge. Nu merge cu muzica, nu merge cu oamenii, nimic nu-ti iese bine. Ti-e foame dar nu poti sa mananci. Te simti singur, dar nu vrei sa suni pe nimeni. Ai emotii si nu stii de ce. Nu merge nici cu scrisul. Incerci insa progresiv sa-ti revii si parca ai momente cand iti iese si totusi nu.
A venit cu adevarat frigul, e frustrant gandul ca tre’ sa-mi pun o gramada de haine pe mine dimineata, ca in mijlocul zilei sa le dau jos, iar seara cand ma intorc sa le caut din nou. Ce bine e vara, tzac pac un short, un tricou si gata. Vara e un anotimp retardat din punctul asta de vedere. Silly colours, easy clothing pe cand iarna e un geniu. Pune-ti bluza de corp, 2 perechi de ciorapi, aia scurti primii apoi aia lungi, sau invers? Cum e? Pune-ti izmene ca, deh! E frig afara. Cauta caciuli, glugi, blugi grosi, de-abia te misti, fular manusi pfff ma oboseste doar gandul. Nici nu te mai gandesti sa te asortezi, cui ii mai pasa ce culori ai pe tine cand afara e doar alb si gri.
Asa e si mintea, ca anotimpurile. Trebuie sa accept ca nu pot fi 25 de grade in februarie, dar ca vor veni sigur, e doar o problema de timp.
Nu nu ma simt singur, ma simt singuratic. Am prea putini si prea multi din ei fac acelasi lucru pe care eu nu vreau sa-l repet. Nu asa des, nu cu aceeasi usurinta si instinctiva obisnuinta. Am sa-ncerc sa-i evit pe cat posibil. Vreau sa cunosc oameni noi. Imi este greu, dar trebuie s-o fac.
Am oprit si muzica, era un pian dragut, dar care ma deranja. Acum e liniste. Silent storm in my mind. Incerc sa-mi dau seama de motivul principal si cred ca nu exista unul. Sunt multe mici care adunate imi dau starea asta.
Iar am cheltuit aiurea o gramada de bani si am incertitudini in privinta a ce au vazut ceilalti. Au vazut exact ce-a fost si incearca sa mascheze pentru ca nu inteleg si au incredere? Le e frica oare de-o confruntare si spera ca va trece de la sine sau ca nu se va mai repeta?
Mi-e teama ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa le fac fata ca un chirurg plastician. Mi-e teama ca desi au trecut 2 zile eu inca nu ma simt bine. Stiu ca va trece, dar nu stiu ce sa fac sa grabesc procesul deoarece nu-mi vine sa fac nimic. Imi vine sa stau, atat. Doar sa stau. Si nici sa stau nu e bine. Ce sa fac?
Oare sunt mai slab decat credeam si aveam nevoie de socul asta sa ma schimb? Acum incep sa ma simt un pic mai bine, dar uite ca-mi trece repede. Mi-am promis de atatea ori lucrul asta. Si bineinteles ca voi fi pus in curand din nou in fata faptului. Voi da iar vina pe situatie ”e un rau minor si altceva nu e”. Daca nici dupa asta nu se petrece o schimbare, imi promit ca voi face ce-am facut acum 2 ani.
Am scris fix o pagina de baliverne. Cu ce sa incep. Am alta problema. Nu scriu 100% cum vreau pentru ca mi-e teama ca cineva nepotrivit va citi. Cred ca n-ar trebui sa mai public nimic. Si tot ce scriu sa scriu pentru mine. Doar pentru mine. Daca e sa arat, arat doar celor potriviti.
Ma gandesc la lume, la toti pe care-i stiu si i-am neglijat, as vrea sa reiau legatura, dar in acelasi timp nu vreau. Pff. Stiu eu de ce am nevoie cu adevarat, dar uite ca nici acum, aici nu pot exprima asta. Am retineri de care trebuie sa scap.
Rutina, bani putini, frig, rusine, dezamagire, abordari gresite, acum vad tot raul si uite ca ti-l descriu asa pe fata, fara cuvinte alese.
Nu pot sa fiu ludic acum si incerc sa-mi dau seama de ce. Nu ma pot concentra prea mult pe un gand. De fapt nici nu incerc. Nu, nu pot macar sa incerc.
Asta chiar trebuie sa fie un punct in viata mea in care promisiunile trebuie respectate. Am nevoie de aceeasi rabdare, am nevoie sa fiu eu, cu increderea mea si totul va fi bine.
Mi-au disparut gandurile superioare. Am coborat sub nivelul cu care ma obisnuisem. Te mulezi dupa oameni. Am vrut prea mult si-am cazut de prea sus. Acum sunt in picioare, dar inca simt durerea. Depinde de mine daca urc inapoi agatandu-ma de pereti sau levitand.
Mi-am indepartat atat de multi prieteni. Nu, nu exista scuze, nu exista „daca”, trecutu-i bye bye si tot ce pot face e sa invat din ce-a fost si sa nu repet.
Nu stiu daca asta fac oamenii in general, dar consider ca cea mai mare problema a mea e ca rup legaturi mai repede ca Tzatza Leana-n piata
Azi e gri si trebuie sa caut culorile din oameni, dar cum o pot face cand ei trec pe langa mine atat de repede?

Monogamy is overrated; god is overrated. Goddamned tv stucked in people's heads unknowingly druggin' themselves with paper ink.
Robotic society, everybody has ITS place and it plays it's pace. It's space war. „I buy that / sell you the other”; who gives a fuck if 3000 families lose their home? „Can't pay your mortgage? We'll take a lung, you'll live!”
Follow the humanology, go get a dumb wife with her ex military senile yapping father and some sort of a bitch mother who could've had more but drowned herself in dirty uniforms and soap operas. She unwillingly sees her daughter slowly becoming her and she keeps thinking to make a good use of the dryin' iron / that radio could easily slip in to the bubbling bathtub.
Get a job, become one of them. Full of restraints. „I can't do that, i have responsibilities, i have a family to hold close and care about. My wife don't love me, she talks to the neighbours more than me and even though she used to look like a suave feline she now resembles the beard lady in the circus.
My twisted 16 year old daughter is more fucked up than i am, being my sleeping pills competition and all that.
They don't cook, don't do laundry and the house looks like it's been a rat war.”
But that's what your are, just another rat, providing services for the bigger snakes.

cele mai curate suflete

Azi am cunoscut un om simplu, un om frumos.
Suntem generatii diferite, cu alte perceptii din alte vremuri si-alte conjuncturi. Alternarea in schimb e buna, chiar daca cu ezitari.
Vorba lui placuta cu mult calm ma-nduiosa. Mi-a spus lucruri simple ca si el. Mi le-a spus insa nespunandu-mi-le. Alegeri gresite din care s-au ivit miracole. Capcana-n care-i prins, oftatul si-mpacarea. Planuri, portite, evadari; dar ele sunt departe; si totusi in zare licareste-un licurici...
Lumea nu-i corecta si poate n-o sa-i iasa, si poate o sa sufere in frica c’un ochi obosit, cafea amara un viitor prapadit si doar o alta seara.
Mi-e mila si stomacu sta sa-mi pape inima...




sunt in cele mai murdare locuri

Observ ca lumea se tot duce la nunta.
Fie c-au fost colegi de liceu sau de munca,
Se iau, isi schimba tabieturile, Enter routine;
Rochie alba cu dantela si inel de rubin.
Invitatii: toti la 4 ace ca davistii,
Iesind din limuzine ca ministrii.
Small joint, big sparty, bigger expence,
But the same menus, same gypsy dance.
Aceeasi datina proasta cu strigatul darului;
Mandria noastra sa nu fim in coada carului.
Si da-i haplea din oalele cu sarmale;
Ii vad bagand cu pofta de le sar bale,
Golesc pahare pline ochi, dand noroc
Si nu pleaca pana nu mai pot.
In noaptea nuntii? Vezi sa nu iei viagra
Ca te autodepasesti si’ti trezesti soacra.
Iar dimineata ta-su te priveste c-un fior
c-a lui copila nu mai e copila.
Da' toti anii astia a fost chior
c-a lui copila nu mai e copila
De pe vremea cand ma jucam eu c-o bila...

aha

banii’s ca bolnavii de cancer, se duc repede;
visezi fructe exotice si mananci pepene.
prietenii? garage junk, i-ai vinde pe orice;
muzica? fara rep, punk, rock, fara voce.
masina ta-i apartament pe vreme de nevoi,
motivu’ pentru care-ti suna telefonu’ bai.
parintii’s un fel de cec fara ramburs,
iar bunicii sfetnicii care s-au dus.
vecinii? producatori de beaturi la calorifer;
tovarasa’i postasa! vinde timbre si plicuri in tren.
tu? 1 la atatia, un oricare altu’
singuru confort, perna ta si patu’.