duminică, noiembrie 07, 2010

Tot ce am e-n tampla si-n stern; restu-i doar compus material evoluat haotic. Nu lua haotic asa cum doar ce l-ai luat. Asa; acum e mai bine.
Nu cred in sfarsitul lumii decat savarsit de om. Nu cred in diavol, doar in rau, in om. Constiinta stelei din varful bradului trofic e atat de complexa, si aici vorbesc colectiv, incat e-n natura ei sa se...contrazica. Iar contrazica este absolut cel mai light verb pe care l-am gasit.
Da, noi ZICEM si suntem CONTRA orice.
E un stres ce tine strict de starea stagnanta in care am planat. Plapanda farama de lumina ce'si face timid loc e un 'Trezirea!' tardiv.

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

dioptrii maaari

Si ma zbat si stau demn
Si ma bat si ma screm
Si ma pierd si ma-ndemn.
Cand ma ard raman ferm
Si cand bag ma fac lemn
Fin’ca sunt doar un om
Iara tu esti la fel.

marți, octombrie 26, 2010

Pe papirus ca-n fata oglinzii – norton,
Am antivirus si-analizez totul.
Caut solutii de zici c-am spart laboratorul,
Totu-i instinctiv, am ars maculatorul.
Arenda din calendar ma panica radical,
D’am invatat a nu ma lamenta si-a fi calm.
Imi reamintesc des sa nu omit sa ma destind
Intr-o scrisoare pe care promit sa o deschid
Lang’un soare din mare si-un vas in pas de vals
C’un vant plapand si-n casca nas si rans.
Sau poate ma las acas’ cu cars:
Tintind sosea cetoasa,
Atacand noaptea geroasa.
Pe-oriunde trec, eu vreau camin,
Mananc si plec, beau si vin.
Ramasitele de litere rostogolindu-se-n varteje
Ma duc cu gandul la boli induse in pantece,
Capitalism intr-un bolid rusesc in vant rece.
E larma ce farma karma si par mai zdruncinat,
Copilotu’ mi-a cedat, sunt copil - totu-i agitat,
Omul sistematizat intr-un sistem mat, vizat.
Simt adierea radierii, cu radiera
Rad era ce era ieri pe terra.
Si raman cu asta: *

mijlocul strazii, linia continua

E tanar si sprinten,
In vana si prinde repede,
Ager cu fetele;
Dar garsoniera asta-i prea mica;
Ta-su’i drept si-i predica,
Vede pericole ridicole.
Stie c-orice parfum fin e ilegal
Si ca sa-l simti din plin tre’ sa fi calm,
Pe interval, tre sa te zbati
Si sa te bati cu frati armati.
Visele sunt doar sperante, nu mai e copil
Acuma pietrele sunt gloante si viata e film.
Le face pe toate, bani scoate
Din tot ce se poate,
Dar lumea cu care se-nhaita
Se poarta camuflata cu piesa incarcata.
Maica-sa-i tipa problemele,
In timp ce ala mic isi face temele,
Aude tipetele prin pereti
Si-si aminteste de povete cu doi feti
Cu stea in frunte
Si mosu care nea infrunta.
Aude pasi in curte,
Du-te du-te si deschide poarta
Crezand c-a venit tata.
Nici n-a calcat bine in prag
C-un glont in cap l-a spulberat;
Au intrat instant, raid in blind ,
Nu le-a pasat, au tras si l-au lasat lat.

duminică, octombrie 24, 2010

Cele mai importante lucuri sunt lucrurile cel mai greu de rostit. Sunt lucrurile de care ti-e rusine caci cuvintele le diminueaza – cuvintele reduc lucrurile, care pareau lipsite de limite cand erau in mintea ta, la dimensiuni reale, cand sunt dezvaluite. Dar nu e vorba numai de asta, nu? Cele mai importante lucruri se afla prea aproape de locul secret in care este ascunsa inima ta, asemenea reperelor catre o comoara, pe care dusmanii tai s-ar da in vant sa ti-o fure. Si este posibil sa faci dezvaluiri care sa te coste scump numai determinandu-i pe oameni sa se uite la tine piezis, neintelegand nici pe departe ce-ai spus sau de ce ai crezut ca era atat de important, incat aproape c-ai strigat cand vorbeai. Acesta este lucrul cel mai rau, cred. Cand secretul ramane zavorat in tine, nu din lipsa celui care sa-l rosteasca, ci din lipsa unei urechi care sa inteleaga.

Dadeam din cap unii la altii si ne spuneam buna. Asta era tot. Se intampla. Prietenii intra si ies din viata ta ca piccolii intr-un restaurant, n-ai observat niciodata asta? Dar cand ma gandesc la visul acela, cadavrele de sub apa care ma trageau implacabil de picioare, mi se pare drept sa fie asa. Unii oameni se ineaca, asta e. Nu e cinstit, dar se intampla., unii oameni se ineaca.

Stephen King

duminică, octombrie 17, 2010

joi, octombrie 14, 2010

bigbluebubblegum

Fericirea-i un strop de ploaie ce te loveste cand cobori din autobuz, uitasem sa zic ca fericirea e o blondina care ti-a zambit inainte sa cobori. E soarele care vine dupa ploaie, e mircea care alearga si tipa de nebun, chiar daca cei din jur il stiu si cred c-a luat ceva, dar el n-a luat nimic, are doar pofta, pofta pentru simplu, detalii?

Nuu, azi pic-un strop mic,
Nu privesc microscopic,
Sunt miop; si miopia e un dar,
Totul e frumos si ce nu vad clar
Imi imaginez, iar gandul meu e pur,
Deci vasele’s curate,
Masele’ndrumate,
Velele-aruncate-n vant,
Vom vedea vraja-n vis.
S-amator, scamator si-artist;
Gata, jar stins!
Tie-ti plac pozele cu buzele roze,
Mie dozele cu rozele-n proza,
Contese, regine cu mesele pline.
Sa conteze japonezele fine?
Te fac sa-mi mananci din Palma c’Atlanticu’
Lasa larma ca nu suntem Bundy cu
Peg, deci nu latra ca te leg...
Da’ te legan pe reggae
Si stiu c-am un lego de ego,
Da’ tu-mi esti pereche.
As vrea sa-ti iau toate neajunsurile
Sa le preschimb in clipe de zambet,
Sa-ti pot da toate raspunsurile
Si muzica din oricare zumzet.
Viat’asta-i plina ca un cos la Carrefour;
Eu n-am nevoie de vin, ma-mbat cu parfuuum.
Ai dorinte pe care nimeni nu le poate urni?
Eu aplic raze de soare, inlatur temeri si frig.
Lasa-l pe Mircea sa te-asculte,
Ia loc pe canapea si spune ce-ai pe suflet.