Monogamy is overrated; god is overrated. Goddamned tv stucked in people's heads unknowingly druggin' themselves with paper ink.
Robotic society, everybody has ITS place and it plays it's pace. It's space war. „I buy that / sell you the other”; who gives a fuck if 3000 families lose their home? „Can't pay your mortgage? We'll take a lung, you'll live!”
Follow the humanology, go get a dumb wife with her ex military senile yapping father and some sort of a bitch mother who could've had more but drowned herself in dirty uniforms and soap operas. She unwillingly sees her daughter slowly becoming her and she keeps thinking to make a good use of the dryin' iron / that radio could easily slip in to the bubbling bathtub.
Get a job, become one of them. Full of restraints. „I can't do that, i have responsibilities, i have a family to hold close and care about. My wife don't love me, she talks to the neighbours more than me and even though she used to look like a suave feline she now resembles the beard lady in the circus.
My twisted 16 year old daughter is more fucked up than i am, being my sleeping pills competition and all that.
They don't cook, don't do laundry and the house looks like it's been a rat war.”
But that's what your are, just another rat, providing services for the bigger snakes.

cele mai curate suflete

Azi am cunoscut un om simplu, un om frumos.
Suntem generatii diferite, cu alte perceptii din alte vremuri si-alte conjuncturi. Alternarea in schimb e buna, chiar daca cu ezitari.
Vorba lui placuta cu mult calm ma-nduiosa. Mi-a spus lucruri simple ca si el. Mi le-a spus insa nespunandu-mi-le. Alegeri gresite din care s-au ivit miracole. Capcana-n care-i prins, oftatul si-mpacarea. Planuri, portite, evadari; dar ele sunt departe; si totusi in zare licareste-un licurici...
Lumea nu-i corecta si poate n-o sa-i iasa, si poate o sa sufere in frica c’un ochi obosit, cafea amara un viitor prapadit si doar o alta seara.
Mi-e mila si stomacu sta sa-mi pape inima...




sunt in cele mai murdare locuri

Observ ca lumea se tot duce la nunta.
Fie c-au fost colegi de liceu sau de munca,
Se iau, isi schimba tabieturile, Enter routine;
Rochie alba cu dantela si inel de rubin.
Invitatii: toti la 4 ace ca davistii,
Iesind din limuzine ca ministrii.
Small joint, big sparty, bigger expence,
But the same menus, same gypsy dance.
Aceeasi datina proasta cu strigatul darului;
Mandria noastra sa nu fim in coada carului.
Si da-i haplea din oalele cu sarmale;
Ii vad bagand cu pofta de le sar bale,
Golesc pahare pline ochi, dand noroc
Si nu pleaca pana nu mai pot.
In noaptea nuntii? Vezi sa nu iei viagra
Ca te autodepasesti si’ti trezesti soacra.
Iar dimineata ta-su te priveste c-un fior
c-a lui copila nu mai e copila.
Da' toti anii astia a fost chior
c-a lui copila nu mai e copila
De pe vremea cand ma jucam eu c-o bila...

aha

banii’s ca bolnavii de cancer, se duc repede;
visezi fructe exotice si mananci pepene.
prietenii? garage junk, i-ai vinde pe orice;
muzica? fara rep, punk, rock, fara voce.
masina ta-i apartament pe vreme de nevoi,
motivu’ pentru care-ti suna telefonu’ bai.
parintii’s un fel de cec fara ramburs,
iar bunicii sfetnicii care s-au dus.
vecinii? producatori de beaturi la calorifer;
tovarasa’i postasa! vinde timbre si plicuri in tren.
tu? 1 la atatia, un oricare altu’
singuru confort, perna ta si patu’.

In tomberonul de ghetou a ars un capitol al copilariei

Langa bordura le-am pus scandura cu scandura, bine asezate in stil indian. Manete, comutatoare, jetoane, placi, fire, butoane, tot. Cu lacrima de metanol le-am dat foc. Au ars sute de fatalitati, manete rupte, scheme, fise mancate, ore pierdute.
Dar n-a murit chiar totul; l-am pastrat pe unul intr-un colt. Prafuit e putin spus; si-au cuibul adevarate colonii de gaze, iar prietenii mei, paianjenii, l-au acoperit c-o perdea fina. Va sta acolo pentru ca face parte din mine. Va sta acolo mai mult pentru ca n-am putut sa-l distrug si pe el.
Generatia asta nu stie, iar eu n-am sa-ti explic ce-au ei si ce-am avut noi, ar fi prea banal.

Septembrie si-aduna frunzele in colt de trotuar si copiii in autocar. Turistii’si strang repede corturile rasfirate de vant si se tireaza prompt. Hotelierii rad pe sub mustatile lungi si-si someaza contabilii sa le spele...lenjeriile. Se coc strugurii, se face vin, motiv de veselie pentru omul simplu. Zilele’astea toate hainele miros a naftalina si sapun ieftin, iar la primii stropi toti se-ascund de parca n-au mai vazut ploaie. Noaptea castiga teren, iar mercurul se retrage precum un melc atins cu degetul.

E un ciclu repetitiv exact precum cuvintele astea...

maine nu mai vine

Maine nu mai vine. Stai in gara vietii in grindina asta umana asteptand, asteptand, iar tot ce-ncerc sa-ti zic e ca desi maine nu mai vine, nu vei vedea lumina.
Ce sa zic? Fii fara griji? Nu, oftica-te!! Oftica-te c-ai trait cu frica de moarte in loc sa te bucuri de viata. Ma oftic si eu pentru ca n-am cum sa-ti dovedesc ca am dreptate. Sunt ultimele tale ore, cristalinul ti-e inundat de mii mici venisoare acoperite parca de-o atmosfera formata din lacrima inca necazuta. Si ti-e frica, cu tot cu credinta ta inca ti-e frica. Pentru ca asta ai facut tot timpul, n-ai stiut sa te bucuri, ai preferat sa mergi drept si sa „dormi pe perna ta”. Cu tot cu perna ta, tot iepureste ai atipit, cu puls de iepure la fiecare scancet. Cum spui tu c-astepti lumina cand toata viata ta la primul zgomot ti-ai ascuns contoarul*.
Iar acum, pe finalul ultimului act, cand cortina sta sa cada, publicul casca, iar corzile, ei bine, o buna parte din ele s-a rupt, ai vrea sa spui atatea atatora si parca toate gandurile se pierd anost in neant. „a fost premiant, talent imens, potential desavarsit” ce clisee hahahaa, inca te hranesti cu laude de curtoazie? La ce-i bun potentialul daca nu-l valorifici? „Am intretinut o familie, am hranit-o.” Zau? Asta o face orice animal. Si ca orice animal, stii ca-ti vine clipa...eu te las, nu are rost sa-ti spun mai mult. Am sa te dau exemplu celor care au ani, lumina in fata.

*eu zic contoar nu contor