Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...

tot acolo

Baaaaa, viata asta’i un cacat; si tre’ sa te bucuri de cacaturi, ca asta e tot ce primesti. De-ai stii tu ce stiu eu....de-ai stii tu tot ce stiu, te-ai ascunde sub ma-ta si-ai plange drastic. Dar poate dupa lacrimi, ai gasi puterea sa ridici capu’ infruntand razele de soare. Esti fix ce esti baaa, bucura-te fraiere...ca, puteai sa fi iepure; sa te calce bajetii beti cu masina si sa te puna pe gratar. Puteai sa fiun amarat de peste-n acvariu’ meu. Nu-ti dau de mancare nici sa faci jonglerii. Dar esti om; cu constiinta, cu idei, pareri si tot ce-ai deprins tu de-alungu’ timpului.
Fii tu, unicule!!!! Influentat de-mprejurimi....

Mi-e scarba si de strada si de bulevard,
De-atata raca; tata, pune gard!
Iata unde trag:
Din vama la Nadlac
In Vama la Expirat.
Dezbinat, respir alt fum spiralat
Si’s des mirat de-orice ratat
Ce se-antureaza ca un vanzator ambulant.
Sunt un visator pedant,
Traind in 2 timpi ca un motor de kart.
Pe varfuri pe cant,
Daramat de-un nor de praf.
Mai toate dor, e grav.
Scriu in sange ca un gratar grabit
Sau par lovit.
In bar proptit, par obosit:
Sacou tesit, patat si stors,
M-am imbatat si cos
Cu sarma adanc in derma
Si-mi vine sa ma cufund in perna,
S-o mananc cu fulgi cu tot.

better than me

Am innebunit in mortii ma-sii; si cand ti-o afirma un nebun constient c-a-nnebunit inseamna ca e la puterea a 2-a; dar eu n-am nicio putere. Inghet indiferent de stimulent si atat. Mi-e scarba de mine si tot ce-mi ramane e o obscura promisiune. Muie ma, nu-mi plange de mila si nici nu-ti bate joc de mine. Eu am scuzele mele, si dubii, si stop-ganduri si analizari si situatii si vezi cate pot sa enumar?
Habar n-am, nu stiu daca vreau; m-am catarat iar in pom si, desi de-aici se vede totu’ mic, mi-e ca ma papa ciorile. Da’ io ma zbat pana crapa morile, asa ca iata zorile, desi scurte mi-arata noi cai, pasi si rute. Si totusi unde m-ascund cand un azi crud m-a rupt ca un par brut si tot ce-am stiut...E FIX CE E, ca io am filme grave printre pleoape, putin bolnave si-mi trec toate fulger, tremur, mult ger, zapada si-un inger in sange c-o ultima farama de cuvant pe buza, se zbate de pamant, refuza sa fie ce induce.
Mi-e rusine. Serios, iar am servit gresit; dar daca e asa cum cred eu...

da, da, da

Mi se rupe cotu'

Si tot ce am imi pare totul
Dar stiu ca nu-i ce pot
Si ce vreau si ce merit

Am dat din ce am
Si totusi nu e de ajuns
Nu pentru mine
Vazandu-mi fiecare rid adanc
Nici cicatricea nu-mi mai pare

E a mea; si ce daca, e doar o alta

Sunt atat de sus incat bucuria mea e trista
Imi dreg plictiseala disecand tristetea
O trec in revista, fix pe prima pagina
Dar eu nu citesc cotidian

Hai sa bem, sa ne dam noroiul pe fata ca la eforie
Sa vedem ce iese
Si-apoi ce intra si ramane. Nimic
Intr-un 360 vizual sunt diferiti la fel
Cel mai al dracu’ paradox
Un demon in cazan

Violenta, complacere, acceptare de prezent
Si liniste

Eu iau din tot si totusi fac nimic
Sunt ce sunt, dar eu sunt mult mai mult.

la rascrucea noastra clepsidra’ncremeneste
culorile se contopesc si tot ce devii e nimic perceptibil
si totusi totul acolo, oriunde.
eu sunt feromonii, papilele, amprentele, urmele de saliva straina pe coltul buzei
uite-ma, sunt pretutindeni

iti dau impulsuri si cand nu mai stii cine esti, devin tu
sunt scancetul scaunului pe care stai confortabil
sunt aburul din cafea inflitrat in simtul tau
ma prinzi, sunt chelneritza ce ti-a zambit
te-ai prins, tu ma faci, tu ma conduci, tu ma aprinzi si inventezi
fii martorul meu, dovada ca tu existi sunt eu
si eu exist prin tine
pantofii tai sunt mandrii ca-i scoti in lume, si tigara iti zambeste
au stat atat de mult inchisi incat se-agata singuri, vor sa descopere
agitatia, privirile fixate, flashuri, vant, frig, glugi, decizie, te port unde vreau, sacoul preferat
frumosul nu exista decat efemer

mostra de timbru

mircea ciocanescu - azi ne rupem sus

Asculta mai multe audio ambientala