Ce s-a’ntamplat aseara? Mi s-a rupt filmu’, mi-au cazut rolele; am baut inconstant a si m-am trezit in vama...fara pasaport.

Designerii trageau linii, se perindau holsuruburi, a plouat...cu alcool prost contrafacut.

Mi-amintesc ca s-a-ntunecat brusc ca mintea unui psihopat; din 5 in 5, bancute, uta, uta cu sticluta (mosu’ ala de ce era asa plictisit?), telefonu’ baraia intruna, eu dispecer nu-s. Nu mi-am simtit pulsu’, de citit parca..naah; am stat inghesuit ca jidanii in drum spre mengele, bem bere si ne ardem ca de-aia ne facem lemn. Apoi s-a luminat instant, nu ca neonu si atmosfera rece ca inghetata (de banane).

De ce s-a’ntamplat aseara?

Nu mai sunt copil, nici hainele nu-mi mai vin;

Beam plicuri de Tang, acum numai vin.

Ne scuipam amical pe maidan, jucam somatea cu tubermanu’,

Acum dac’arunc o gluma la cioban, ma rupe manu’.

Spargeam Kinder, acum ma sparg pe old school,

Trening si tenesi la scoala, la munca’n costum.

Nu mai sunt copil, am carnet roz nu de note;

Vreau drame-ncurcate, nu filme mafiote.

Ma duc la piata, fac o salata,

Am intrat in viata-i accelerata.

Pe 15 iunie nu mai pun ‚School’s out’;

Nu mai suntem copii, dar multi n-aud.

Nu mai primesc pietre-n geam ca sa ies,

Primesc prin 3g sms.

Rupeam shooterele la greu, acum programare,

Saream pe primu scaun in troleu, acum in picioare.

Nu mai sunt copil, prind ironii si le fac altor copii,

Visez pasari mii sa le fac matol copii.

Nu mai citesc fortat, acum o fac de drag,

Sunt mai echilibrat, nu mai adorm pe prag.

Cei ce-i credeam copii ca mine, au copiii lor,

Viseaza la prime de’ordinu’ miilor.

Nu mai sunt copil, nu mai am teme pe foi,

Am instiintari si facturi, probleme, nevoi.

Desfaceam tigarile sa ling guma de mestecat,

Acum desfac tigarile si pun ce-am amestecat.

Nu mai sunt copil, nu mai sunt nemuritor,

De-aia-mi fac un film, de dragu’ vremurilor!

EVOLUTIA NU VA FI POSTATA PE BLOG

honey, i'm hooooome!!!!

Aaa mai trecut o etapa,
Cai printr-un pamant si-o apa;
Am mai ars un orizont si-am cladit altul,
Am ranit lenesul si i-am rapit patul.
Cu multa imaginatie am privit matul,
L-am colorat intens si-am sarit gardul:
Libertate a simturilor, aer tras adanc
Si-un gand ca n-am sa ma mai las infrant.

Nu stiu unde ma-ndrept, dar stramb n-am sa mai calc,
Am sa schimb privirea rece c-un ceai cald
Si noxele pe cai albi;
Scoarta de copac ma-nvata, -s ignorant,
Un cunoscator nerecunoscator, zdreanta de baiat.
Negustor frivol, constient ca a furat
Pe care constiinta l-a manat la vanat.

Sunt un om nou la fiecare-alarma,
Cel bun-si-rau ce are-n palma
Lui ridata palma lui ridata.
Simetric odata atinsa, pe sunet de clape rare si fasnete,
Lumina de-ndata-i aprinsa si pare ca esente
Iluzorii ma-ndeamna, dar zorii ma cheama
Departe de oameni si larma, de drame si arma,
De foame si zarva... spre poame si karma.

sunt aici

da, stiu, martie e sarac; sau poate nu sarac, dar nehotarat sigur. fac curatenie si ma lovesc de vechituri pe care le tot puneam de colo colo; acum le las in voia lor. accept. accept ca totul e asa cum e, imi vad de ale mele: daca am ochelari si casti totul e al meu.

n-am plecat, n-am murit, sunt viu; mai viu decat in multe alte dati cand amestecam litere, totul fiind nou si vrand sa-l scot afara: sa scap, sa ma purific sau pur si simplu sa iasa ceva.

Azi am vazut un altfel de oras; bulevard din alta lume cu cladiri de veacuri ce m-au transpus acolo. Mansarde acoperite si terase garduite, sus plasate, contrastand cu bancile si magazinele de bijuterii. Un soare se zbate sa nu piarda lupta cu norii si lume...tot felu’ de lume.

De la tinere parfumate la sprancene gelate, palme aspre, copii si intrebarile lor, cucoane rujate apriiinss; liceeni cu pierce’uri si-adidasi pufosi; nebuni batrani guralivi, obositi grabiti, toti ingramaditi intr-un autobuz ce plutea pe asfaltul din care ieseau aburi de combustibil; noxe de tot felu’.

Flori multe, intens colorate: gerbere ros-visinii cu mici liane, crini aaalbi maiestuosi, un mozaic de trandafiri impunator, crizanteme razand, pui de frezii si ghiocei incantau pupila, toate fara miros.

O zi de primavara vitrega privita printre striatii, in detalii.

Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...