Directii intr-o sticla

Evoluezi odata cu societatea, iti este impus tacit,
Dar la tehnologia sufletului esti inca-n Cretacic.
Fiu vitreg al unui tata orfan ce latra profan,
Inchis in prezent cu aspiratia stocata-n borcan.
Tot timpu’ monoton ca un telefon antic,
Tu, tac’tu, magnetofon, Scandic!
Iesi din grota sa intri-n alta, esti mic ca Malta,
Esti bata si-asta-i balta, ai chei si dai de Sparta,
Mazgalesti stangaci? Invoc’ arta!
Nu mai sta pe loc, gata! Tortei da-i foc, barda,
Armura, coif, bocanci; ai ura si tu tragi,
Vocea-ti tuna, te descarci in cei dragi...
Si ce putini sunt si nu atat de demni,
Dar cat de ferm stau pe trunchiul brut de lemn,
Cate ieri’s la fel si raspunsu-i ascuns sub substrat?
Sperante’s suspendate, sentimentu-i sistat.



Slobod sub ochi in puscaria de zombie,
Boschete-ntre plopi, musti taria si prompt vii
La semnalul unui aragaz cu pete de ketchup pe camasa de ieri;
El e-la breaz, cu valente de job si pretentii de barbier.
Visezi sa ai majordom in ajun,
Da’ai ajuns un ajutor de adjunct.
Sedan parcat in garaj subteran?
Nu, stationat dupa rata-n sevrajul urban.
Un damf de neajuns, cratere pe chipuri,
Plase prinse cu-alte plase, nu laptele ci vinul!
Micile recreeri? Nicidecum lecturi in biblioteci;
Speli creieru-n cutia cu laturi, pachete-ntregi,
Beri reci, ai vrea sa pleci,
Dar esti prins in beci pe veci.
E trist peisajul... prietene, joaca-te-n interior,
Adulmeca pietrele, ia-le rolul lor!
Imaginatia iti ia realitatea si te trage-n transa
Si-oricat n-ai vrea, tot mai mult iti place-acasa.



Tot ce stii, tot ce esti: E subiectiv!
Si tot ce faci, faci sa nu-ti mai fie frig!
Aplici meschine tertipuri atrase de nevoi primare
Cu teama ca vei cadea plasa in noroi si bare.
Uita cine-ai fost pana acum
Daca vrei sa fii mai bun!
Picteaza corbii in culori vii,
Nu te ghida dupa toti orbii!
Iubirea-i ca o cafea, o poti sorbi
Sau varsa pe canapea...ce morbid!
Bucura-te de fiecare-n parte, tata
Si de toate adunate laolalta!
Priveaza-te de mostenirea fireasca,
Da’ mai bine ia nisteee si evadeaza...
Expectoreaza, da norii la o parte
Sa te bucuri din plin de radioactivitate!

Afirmand cat de mult gandesti,
Confirmi cat de putin esti;
Afirmandu-te, primesti un rai ce crezi ca-l doresti,
Da’ o sa vezi ca ce vrei e ce-aveai, un rest de povesti.

"Stii care-i diferenta? Nu-i durerea fizica, e harababura din minte..."

aici...atunci?

"O vazuse in primii ani ai tineretii ei, cand ar fi putut intrece la fuga cerbul si petrece toata noaptea de vara primind si daruind sarutari; dar copiii vor veni si vor veni si vor veni, pentru ca atatia dintre ei mureau, incat fiecare femeie trebuia sa aiba cati era-n stare sa faca, pentru ca tribul sa nu piara; vor urma anii maturitatii, cand va fi cinstita ca matroana a casei capeteniei, veghind asupra fiilor si fiicelor care cresc, in timp ce propria ei putere va scadea; va sosi vremea cand va darui sfatului intreaga intelepciune acumulata intr-o viata, in vreme ce orbirea, surzenia, lipsa dintilor, reumatismul, artrita o vor face sa se retraga din lume – si singurul in care va mai trai va fi trecutul, cu amintirile lui pastrate doar pe jumatate; aparu si ultima imagine a ei, mica si stranie in mormantul de trecere, cu gaura din acoperis simbolizand renasterea; si, timp de cativa ani, jertfele aduse in fata mormantului si spaima din timpul noptii, cand vantul geme in jurul caselor, ca ar putea fi strigoiul ei care se intoarce pe aceste meleaguri; apoi bezna.

O vazu patru mii de ani mai tarziu si la patru mii de kilometrii mai la vest: aplecata peste o banca de scoala, tarand dupa ea o adolescenta plictisita, inutila, starnita si frustrata; maritandu-se cu un barbat sau cu un sir de barbati a caror munca era de a vinde ceea ce nimeni nu vroia sa cumpere – sau casatorindu-se cu o ipoteca sau cu mersul trenurilor al unui navetist; sacrificand totul, cu exceptia a doua saptamani pe an de libertate bine masurata – pentru a cumpara cateva fleacuri si pentru a plati taxele sufocante; intoxicandu-se cu fum, praf si otrava; stand in masina sau la o masa de bridge, intr-un salon de cosmetica, in fata unui televizor, cu primavara zburata din trup si dintii mancati inainte de a fi implinit douazeci de ani; traind in chiar inima libertatii, in mijlocul celei mai puternice natiuni pe care omenirea o cunoscuse vreodata, in vreme ce lumea se tara din calea tiranilor si barbarilor; traind terorizata de cancer, atacuri de inima, boli mintale si de explozia nucleara finala."

Poul Anderson – Coridoarele timpului

Am pierce prins de cord,

Iar blugi cu 2 numere mai mari imi imbraca vertebrele.

Am iubirea-n stoc

Si dupa ce zambesc, problemele trec, parca, mai repede.

Dau exact ce sunt

Si respir asa cum n-am mai facut-o vreodata;

Nu relatez ci-mi cant

Povestea scrisa pe-o panza rupta si draga.

M-am agatat si zgariat,

Avand acum adanci urme pe pielea-mi fina,

Dar m-am ridicat, cicatrizat,

Pregatit sa ma duc dupa ce o sa vina.

La ora

Vai, cat de calm sunt acum,
Nu m-am mai abatut de la drum.
Impacat cu tot ce e. Efemer e!
Apreciind minunile. Ce putere!
Am redescoperit prietenii,
Am vazut cum se schimba oamenii.
Invat, in fiecare zi invat cate putin
Si-ncerc sa revars aceleasi multimi.
Alb. Alb, cat de alb e totul,
Ce lin, cat de calm mi-este locul.
Sunt sincer, iubesc detaliile, toate,
Merg drept, evit faliile, crater.
Traiesc o epopee, cladita pe emotii;
Ating fin caci mi-am slefuit toti coltii.
Am incredere, speranta-n sinceritate,
Daca nu e ea, atunci nimic sunt toate.
Destainuri ce le-am trait, nu pot fi false,
Acum refuz sa cred ca vor fi arse.
Sunt aici si-am rabdare,
Ma duc linistit la culcare.

Ce s-a’ntamplat aseara? Mi s-a rupt filmu’, mi-au cazut rolele; am baut inconstant a si m-am trezit in vama...fara pasaport.

Designerii trageau linii, se perindau holsuruburi, a plouat...cu alcool prost contrafacut.

Mi-amintesc ca s-a-ntunecat brusc ca mintea unui psihopat; din 5 in 5, bancute, uta, uta cu sticluta (mosu’ ala de ce era asa plictisit?), telefonu’ baraia intruna, eu dispecer nu-s. Nu mi-am simtit pulsu’, de citit parca..naah; am stat inghesuit ca jidanii in drum spre mengele, bem bere si ne ardem ca de-aia ne facem lemn. Apoi s-a luminat instant, nu ca neonu si atmosfera rece ca inghetata (de banane).

De ce s-a’ntamplat aseara?

Nu mai sunt copil, nici hainele nu-mi mai vin;

Beam plicuri de Tang, acum numai vin.

Ne scuipam amical pe maidan, jucam somatea cu tubermanu’,

Acum dac’arunc o gluma la cioban, ma rupe manu’.

Spargeam Kinder, acum ma sparg pe old school,

Trening si tenesi la scoala, la munca’n costum.

Nu mai sunt copil, am carnet roz nu de note;

Vreau drame-ncurcate, nu filme mafiote.

Ma duc la piata, fac o salata,

Am intrat in viata-i accelerata.

Pe 15 iunie nu mai pun ‚School’s out’;

Nu mai suntem copii, dar multi n-aud.

Nu mai primesc pietre-n geam ca sa ies,

Primesc prin 3g sms.

Rupeam shooterele la greu, acum programare,

Saream pe primu scaun in troleu, acum in picioare.

Nu mai sunt copil, prind ironii si le fac altor copii,

Visez pasari mii sa le fac matol copii.

Nu mai citesc fortat, acum o fac de drag,

Sunt mai echilibrat, nu mai adorm pe prag.

Cei ce-i credeam copii ca mine, au copiii lor,

Viseaza la prime de’ordinu’ miilor.

Nu mai sunt copil, nu mai am teme pe foi,

Am instiintari si facturi, probleme, nevoi.

Desfaceam tigarile sa ling guma de mestecat,

Acum desfac tigarile si pun ce-am amestecat.

Nu mai sunt copil, nu mai sunt nemuritor,

De-aia-mi fac un film, de dragu’ vremurilor!