sâmbătă, septembrie 10, 2011

„De-o suta de ori am vrut sa ma omor, dar n-am putut pentru ca imi placea mereu viata. Slabiciunea asta ridicola e poate una din aplecarile noastre cele mai nenorocite: este oare ceva mai prostesc pe lume decat sa vrei sa duci intruna o povara pe care in orice clipa ai vrea s-o arunci, sa-ti fie scarba de fiinta ta si totusi sa tii mereu la ea, sa dezmierdam sarpele care ne roade pana cand ne inghite inima?”

„Dumneata cum crezi? Oare oamenii s-au ucis intotdeauna unii pe altii cum se ucid si azi? Oare au fost intotdeauna mincinosi, misei, vicleni, ingrati, talhari, slabi de inger, usuratici, lasi, invidiosi, lacomi, betivi, zgarciti, ambitiosi, cruzi, barfitori, destrabalati, fanatici, ipocriti si prosti?”

Voltaire - Candide

vineri, septembrie 09, 2011

Directii intr-o sticla



Evoluezi odata cu societatea, iti este impus tacit,
Dar la tehnologia sufletului esti inca-n Cretacic.
Fiu vitreg al unui tata orfan ce latra profan,
Inchis in prezent cu aspiratia stocata-n borcan.
Tot timpu’ monoton ca un telefon antic,
Tu, tac’tu, magnetofon, Scandic!
Iesi din grota sa intri-n alta, esti mic ca Malta,
Esti bata si-asta-i balta, ai chei si dai de Sparta,
Mazgalesti stangaci? Invoc’ arta!
Nu mai sta pe loc, gata! Tortei da-i foc, barda,
Armura, coif, bocanci; ai ura si tu tragi,
Vocea-ti tuna, te descarci in cei dragi...
Si ce putini sunt si nu atat de demni,
Dar cat de ferm stau pe trunchiul brut de lemn,
Cate ieri’s la fel si raspunsu-i ascuns sub substrat?
Sperante’s suspendate, sentimentu-i sistat.



Slobod sub ochi in puscaria de zombie,
Boschete-ntre plopi, musti taria si prompt vii
La semnalul unui aragaz cu pete de ketchup pe camasa de ieri;
El e-la breaz, cu valente de job si pretentii de barbier.
Visezi sa ai majordom in ajun,
Da’ai ajuns un ajutor de adjunct.
Sedan parcat in garaj subteran?
Nu, stationat dupa rata-n sevrajul urban.
Un damf de neajuns, cratere pe chipuri,
Plase prinse cu-alte plase, nu laptele ci vinul!
Micile recreeri? Nicidecum lecturi in biblioteci;
Speli creieru-n cutia cu laturi, pachete-ntregi,
Beri reci, ai vrea sa pleci,
Dar esti prins in beci pe veci.
E trist peisajul... prietene, joaca-te-n interior,
Adulmeca pietrele, ia-le rolul lor!
Imaginatia iti ia realitatea si te trage-n transa
Si-oricat n-ai vrea, tot mai mult iti place-acasa.



Tot ce stii, tot ce esti: E subiectiv!
Si tot ce faci, faci sa nu-ti mai fie frig!
Aplici meschine tertipuri atrase de nevoi primare
Cu teama ca vei cadea plasa in noroi si bare.
Uita cine-ai fost pana acum
Daca vrei sa fii mai bun!
Picteaza corbii in culori vii,
Nu te ghida dupa toti orbii!
Iubirea-i ca o cafea, o poti sorbi
Sau varsa pe canapea...ce morbid!
Bucura-te de fiecare-n parte, tata
Si de toate adunate laolalta!
Priveaza-te de mostenirea fireasca,
Da’ mai bine ia nisteee si evadeaza...
Expectoreaza, da norii la o parte
Sa te bucuri din plin de radioactivitate!

Afirmand cat de mult gandesti,
Confirmi cat de putin esti;
Afirmandu-te, primesti un rai ce crezi ca-l doresti,
Da’ o sa vezi ca ce vrei e ce-aveai, un rest de povesti.