vineri, octombrie 28, 2011

sâmbătă, septembrie 10, 2011

„De-o suta de ori am vrut sa ma omor, dar n-am putut pentru ca imi placea mereu viata. Slabiciunea asta ridicola e poate una din aplecarile noastre cele mai nenorocite: este oare ceva mai prostesc pe lume decat sa vrei sa duci intruna o povara pe care in orice clipa ai vrea s-o arunci, sa-ti fie scarba de fiinta ta si totusi sa tii mereu la ea, sa dezmierdam sarpele care ne roade pana cand ne inghite inima?”

„Dumneata cum crezi? Oare oamenii s-au ucis intotdeauna unii pe altii cum se ucid si azi? Oare au fost intotdeauna mincinosi, misei, vicleni, ingrati, talhari, slabi de inger, usuratici, lasi, invidiosi, lacomi, betivi, zgarciti, ambitiosi, cruzi, barfitori, destrabalati, fanatici, ipocriti si prosti?”

Voltaire - Candide

vineri, septembrie 09, 2011

Directii intr-o sticla



Evoluezi odata cu societatea, iti este impus tacit,
Dar la tehnologia sufletului esti inca-n Cretacic.
Fiu vitreg al unui tata orfan ce latra profan,
Inchis in prezent cu aspiratia stocata-n borcan.
Tot timpu’ monoton ca un telefon antic,
Tu, tac’tu, magnetofon, Scandic!
Iesi din grota sa intri-n alta, esti mic ca Malta,
Esti bata si-asta-i balta, ai chei si dai de Sparta,
Mazgalesti stangaci? Invoc’ arta!
Nu mai sta pe loc, gata! Tortei da-i foc, barda,
Armura, coif, bocanci; ai ura si tu tragi,
Vocea-ti tuna, te descarci in cei dragi...
Si ce putini sunt si nu atat de demni,
Dar cat de ferm stau pe trunchiul brut de lemn,
Cate ieri’s la fel si raspunsu-i ascuns sub substrat?
Sperante’s suspendate, sentimentu-i sistat.



Slobod sub ochi in puscaria de zombie,
Boschete-ntre plopi, musti taria si prompt vii
La semnalul unui aragaz cu pete de ketchup pe camasa de ieri;
El e-la breaz, cu valente de job si pretentii de barbier.
Visezi sa ai majordom in ajun,
Da’ai ajuns un ajutor de adjunct.
Sedan parcat in garaj subteran?
Nu, stationat dupa rata-n sevrajul urban.
Un damf de neajuns, cratere pe chipuri,
Plase prinse cu-alte plase, nu laptele ci vinul!
Micile recreeri? Nicidecum lecturi in biblioteci;
Speli creieru-n cutia cu laturi, pachete-ntregi,
Beri reci, ai vrea sa pleci,
Dar esti prins in beci pe veci.
E trist peisajul... prietene, joaca-te-n interior,
Adulmeca pietrele, ia-le rolul lor!
Imaginatia iti ia realitatea si te trage-n transa
Si-oricat n-ai vrea, tot mai mult iti place-acasa.



Tot ce stii, tot ce esti: E subiectiv!
Si tot ce faci, faci sa nu-ti mai fie frig!
Aplici meschine tertipuri atrase de nevoi primare
Cu teama ca vei cadea plasa in noroi si bare.
Uita cine-ai fost pana acum
Daca vrei sa fii mai bun!
Picteaza corbii in culori vii,
Nu te ghida dupa toti orbii!
Iubirea-i ca o cafea, o poti sorbi
Sau varsa pe canapea...ce morbid!
Bucura-te de fiecare-n parte, tata
Si de toate adunate laolalta!
Priveaza-te de mostenirea fireasca,
Da’ mai bine ia nisteee si evadeaza...
Expectoreaza, da norii la o parte
Sa te bucuri din plin de radioactivitate!

Afirmand cat de mult gandesti,
Confirmi cat de putin esti;
Afirmandu-te, primesti un rai ce crezi ca-l doresti,
Da’ o sa vezi ca ce vrei e ce-aveai, un rest de povesti.

miercuri, august 24, 2011


"Stii care-i diferenta? Nu-i durerea fizica, e harababura din minte..."


duminică, august 21, 2011

aici...atunci?

"O vazuse in primii ani ai tineretii ei, cand ar fi putut intrece la fuga cerbul si petrece toata noaptea de vara primind si daruind sarutari; dar copiii vor veni si vor veni si vor veni, pentru ca atatia dintre ei mureau, incat fiecare femeie trebuia sa aiba cati era-n stare sa faca, pentru ca tribul sa nu piara; vor urma anii maturitatii, cand va fi cinstita ca matroana a casei capeteniei, veghind asupra fiilor si fiicelor care cresc, in timp ce propria ei putere va scadea; va sosi vremea cand va darui sfatului intreaga intelepciune acumulata intr-o viata, in vreme ce orbirea, surzenia, lipsa dintilor, reumatismul, artrita o vor face sa se retraga din lume – si singurul in care va mai trai va fi trecutul, cu amintirile lui pastrate doar pe jumatate; aparu si ultima imagine a ei, mica si stranie in mormantul de trecere, cu gaura din acoperis simbolizand renasterea; si, timp de cativa ani, jertfele aduse in fata mormantului si spaima din timpul noptii, cand vantul geme in jurul caselor, ca ar putea fi strigoiul ei care se intoarce pe aceste meleaguri; apoi bezna.

O vazu patru mii de ani mai tarziu si la patru mii de kilometrii mai la vest: aplecata peste o banca de scoala, tarand dupa ea o adolescenta plictisita, inutila, starnita si frustrata; maritandu-se cu un barbat sau cu un sir de barbati a caror munca era de a vinde ceea ce nimeni nu vroia sa cumpere – sau casatorindu-se cu o ipoteca sau cu mersul trenurilor al unui navetist; sacrificand totul, cu exceptia a doua saptamani pe an de libertate bine masurata – pentru a cumpara cateva fleacuri si pentru a plati taxele sufocante; intoxicandu-se cu fum, praf si otrava; stand in masina sau la o masa de bridge, intr-un salon de cosmetica, in fata unui televizor, cu primavara zburata din trup si dintii mancati inainte de a fi implinit douazeci de ani; traind in chiar inima libertatii, in mijlocul celei mai puternice natiuni pe care omenirea o cunoscuse vreodata, in vreme ce lumea se tara din calea tiranilor si barbarilor; traind terorizata de cancer, atacuri de inima, boli mintale si de explozia nucleara finala."

Poul Anderson – Coridoarele timpului

luni, august 08, 2011

Am pierce prins de cord,

Iar blugi cu 2 numere mai mari imi imbraca vertebrele.

Am iubirea-n stoc

Si dupa ce zambesc, problemele trec, parca, mai repede.

Dau exact ce sunt

Si respir asa cum n-am mai facut-o vreodata;

Nu relatez ci-mi cant

Povestea scrisa pe-o panza rupta si draga.

M-am agatat si zgariat,

Avand acum adanci urme pe pielea-mi fina,

Dar m-am ridicat, cicatrizat,

Pregatit sa ma duc dupa ce o sa vina.

sâmbătă, iulie 23, 2011

La ora

Vai, cat de calm sunt acum,
Nu m-am mai abatut de la drum.
Impacat cu tot ce e. Efemer e!
Apreciind minunile. Ce putere!
Am redescoperit prietenii,
Am vazut cum se schimba oamenii.
Invat, in fiecare zi invat cate putin
Si-ncerc sa revars aceleasi multimi.
Alb. Alb, cat de alb e totul,
Ce lin, cat de calm mi-este locul.
Sunt sincer, iubesc detaliile, toate,
Merg drept, evit faliile, crater.
Traiesc o epopee, cladita pe emotii;
Ating fin caci mi-am slefuit toti coltii.
Am incredere, speranta-n sinceritate,
Daca nu e ea, atunci nimic sunt toate.
Destainuri ce le-am trait, nu pot fi false,
Acum refuz sa cred ca vor fi arse.
Sunt aici si-am rabdare,
Ma duc linistit la culcare.

sâmbătă, iunie 11, 2011

Ce s-a’ntamplat aseara? Mi s-a rupt filmu’, mi-au cazut rolele; am baut inconstant a si m-am trezit in vama...fara pasaport.
Designerii trageau linii, se perindau holsuruburi, a plouat...cu alcool prost contrafacut.
Mi-amintesc ca s-a-ntunecat brusc ca mintea unui psihopat; din 5 in 5, bancute, uta, uta cu sticluta (mosu’ ala de ce era asa plictisit?), telefonu’ baraia intruna, eu dispecer nu-s. Nu mi-am simtit pulsu’, de citit parca..naah; am stat inghesuit ca jidanii in drum spre mengele, bem bere si ne ardem ca de-aia ne facem lemn. Apoi s-a luminat instant, nu ca neonu si atmosfera rece ca inghetata (de banane).
De ce s-a’ntamplat aseara?

miercuri, iunie 01, 2011

Nu mai sunt copil, nici hainele nu-mi mai vin;

Beam plicuri de Tang, acum numai vin.

Ne scuipam amical pe maidan, jucam somatea cu tubermanu’,

Acum dac’arunc o gluma la cioban, ma rupe manu’.

Spargeam Kinder, acum ma sparg pe old school,

Trening si tenesi la scoala, la munca’n costum.

Nu mai sunt copil, am carnet roz nu de note;

Vreau drame-ncurcate, nu filme mafiote.

Ma duc la piata, fac o salata,

Am intrat in viata-i accelerata.

Pe 15 iunie nu mai pun ‚School’s out’;

Nu mai suntem copii, dar multi n-aud.

Nu mai primesc pietre-n geam ca sa ies,

Primesc prin 3g sms.

Rupeam shooterele la greu, acum programare,

Saream pe primu scaun in troleu, acum in picioare.

Nu mai sunt copil, prind ironii si le fac altor copii,

Visez pasari mii sa le fac matol copii.

Nu mai citesc fortat, acum o fac de drag,

Sunt mai echilibrat, nu mai adorm pe prag.

Cei ce-i credeam copii ca mine, au copiii lor,

Viseaza la prime de’ordinu’ miilor.

Nu mai sunt copil, nu mai am teme pe foi,

Am instiintari si facturi, probleme, nevoi.

Desfaceam tigarile sa ling guma de mestecat,

Acum desfac tigarile si pun ce-am amestecat.

Nu mai sunt copil, nu mai sunt nemuritor,

De-aia-mi fac un film, de dragu’ vremurilor!

joi, martie 31, 2011

honey, i'm hooooome!!!!

Aaa mai trecut o etapa,
Cai printr-un pamant si-o apa;
Am mai ars un orizont si-am cladit altul,
Am ranit lenesul si i-am rapit patul.
Cu multa imaginatie am privit matul,
L-am colorat intens si-am sarit gardul:
Libertate a simturilor, aer tras adanc
Si-un gand ca n-am sa ma mai las infrant.

Nu stiu unde ma-ndrept, dar stramb n-am sa mai calc,
Am sa schimb privirea rece c-un ceai cald
Si noxele pe cai albi;
Scoarta de copac ma-nvata, -s ignorant,
Un cunoscator nerecunoscator, zdreanta de baiat.
Negustor frivol, constient ca a furat
Pe care constiinta l-a manat la vanat.

Sunt un om nou la fiecare-alarma,
Cel bun-si-rau ce are-n palma
Lui ridata palma lui ridata.
Simetric odata atinsa, pe sunet de clape rare si fasnete,
Lumina de-ndata-i aprinsa si pare ca esente
Iluzorii ma-ndeamna, dar zorii ma cheama
Departe de oameni si larma, de drame si arma,
De foame si zarva... spre poame si karma.

marți, martie 22, 2011

sunt aici

da, stiu, martie e sarac; sau poate nu sarac, dar nehotarat sigur. fac curatenie si ma lovesc de vechituri pe care le tot puneam de colo colo; acum le las in voia lor. accept. accept ca totul e asa cum e, imi vad de ale mele: daca am ochelari si casti totul e al meu.
n-am plecat, n-am murit, sunt viu; mai viu decat in multe alte dati cand amestecam litere, totul fiind nou si vrand sa-l scot afara: sa scap, sa ma purific sau pur si simplu sa iasa ceva.

luni, martie 07, 2011

Azi am vazut un altfel de oras; bulevard din alta lume cu cladiri de veacuri ce m-au transpus acolo. Mansarde acoperite si terase garduite, sus plasate, contrastand cu bancile si magazinele de bijuterii. Un soare se zbate sa nu piarda lupta cu norii si lume...tot felu’ de lume.
De la tinere parfumate la sprancene gelate, palme aspre, copii si intrebarile lor, cucoane rujate apriiinss; liceeni cu pierce’uri si-adidasi pufosi; nebuni batrani guralivi, obositi grabiti, toti ingramaditi intr-un autobuz ce plutea pe asfaltul din care ieseau aburi de combustibil; noxe de tot felu’.
Flori multe, intens colorate: gerbere ros-visinii cu mici liane, crini aaalbi maiestuosi, un mozaic de trandafiri impunator, crizanteme razand, pui de frezii si ghiocei incantau pupila, toate fara miros.
O zi de primavara vitrega privita printre striatii, in detalii.

duminică, februarie 20, 2011

Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...

sâmbătă, februarie 12, 2011

tot acolo

Baaaaa, viata asta’i un cacat; si tre’ sa te bucuri de cacaturi, ca asta e tot ce primesti. De-ai stii tu ce stiu eu....de-ai stii tu tot ce stiu, te-ai ascunde sub ma-ta si-ai plange drastic. Dar poate dupa lacrimi, ai gasi puterea sa ridici capu’ infruntand razele de soare. Esti fix ce esti baaa, bucura-te fraiere...ca, puteai sa fi iepure; sa te calce bajetii beti cu masina si sa te puna pe gratar. Puteai sa fiun amarat de peste-n acvariu’ meu. Nu-ti dau de mancare nici sa faci jonglerii. Dar esti om; cu constiinta, cu idei, pareri si tot ce-ai deprins tu de-alungu’ timpului.
Fii tu, unicule!!!! Influentat de-mprejurimi....

joi, februarie 10, 2011

Mi-e scarba si de strada si de bulevard,
De-atata raca; tata, pune gard!
Iata unde trag:
Din vama la Nadlac
In Vama la Expirat.
Dezbinat, respir alt fum spiralat
Si’s des mirat de-orice ratat
Ce se-antureaza ca un vanzator ambulant.
Sunt un visator pedant,
Traind in 2 timpi ca un motor de kart.
Pe varfuri pe cant,
Daramat de-un nor de praf.
Mai toate dor, e grav.
Scriu in sange ca un gratar grabit
Sau par lovit.
In bar proptit, par obosit:
Sacou tesit, patat si stors,
M-am imbatat si cos
Cu sarma adanc in derma
Si-mi vine sa ma cufund in perna,
S-o mananc cu fulgi cu tot.

miercuri, februarie 09, 2011

better than me

Am innebunit in mortii ma-sii; si cand ti-o afirma un nebun constient c-a-nnebunit inseamna ca e la puterea a 2-a; dar eu n-am nicio putere. Inghet indiferent de stimulent si atat. Mi-e scarba de mine si tot ce-mi ramane e o obscura promisiune. Muie ma, nu-mi plange de mila si nici nu-ti bate joc de mine. Eu am scuzele mele, si dubii, si stop-ganduri si analizari si situatii si vezi cate pot sa enumar?
Habar n-am, nu stiu daca vreau; m-am catarat iar in pom si, desi de-aici se vede totu’ mic, mi-e ca ma papa ciorile. Da’ io ma zbat pana crapa morile, asa ca iata zorile, desi scurte mi-arata noi cai, pasi si rute. Si totusi unde m-ascund cand un azi crud m-a rupt ca un par brut si tot ce-am stiut...E FIX CE E, ca io am filme grave printre pleoape, putin bolnave si-mi trec toate fulger, tremur, mult ger, zapada si-un inger in sange c-o ultima farama de cuvant pe buza, se zbate de pamant, refuza sa fie ce induce.
Mi-e rusine. Serios, iar am servit gresit; dar daca e asa cum cred eu...

miercuri, ianuarie 26, 2011

da, da, da

Mi se rupe cotu'
Si tot ce am imi pare totul
Dar stiu ca nu-i ce pot
Si ce vreau si ce merit

Am dat din ce am
Si totusi nu e de ajuns
Nu pentru mine
Vazandu-mi fiecare rid adanc
Nici cicatricea nu-mi mai pare

E a mea; si ce daca, e doar o alta

Sunt atat de sus incat bucuria mea e trista
Imi dreg plictiseala disecand tristetea
O trec in revista, fix pe prima pagina
Dar eu nu citesc cotidian

Hai sa bem, sa ne dam noroiul pe fata ca la eforie
Sa vedem ce iese
Si-apoi ce intra si ramane. Nimic
Intr-un 360 vizual sunt diferiti la fel
Cel mai al dracu’ paradox
Un demon in cazan

Violenta, complacere, acceptare de prezent
Si liniste

Eu iau din tot si totusi fac nimic
Sunt ce sunt, dar eu sunt mult mai mult.

luni, ianuarie 24, 2011

la rascrucea noastra clepsidra’ncremeneste
culorile se contopesc si tot ce devii e nimic perceptibil
si totusi totul acolo, oriunde.
eu sunt feromonii, papilele, amprentele, urmele de saliva straina pe coltul buzei
uite-ma, sunt pretutindeni

iti dau impulsuri si cand nu mai stii cine esti, devin tu
sunt scancetul scaunului pe care stai confortabil
sunt aburul din cafea inflitrat in simtul tau
ma prinzi, sunt chelneritza ce ti-a zambit
te-ai prins, tu ma faci, tu ma conduci, tu ma aprinzi si inventezi
fii martorul meu, dovada ca tu existi sunt eu
si eu exist prin tine
pantofii tai sunt mandrii ca-i scoti in lume, si tigara iti zambeste
au stat atat de mult inchisi incat se-agata singuri, vor sa descopere
agitatia, privirile fixate, flashuri, vant, frig, glugi, decizie, te port unde vreau, sacoul preferat
frumosul nu exista decat efemer

luni, ianuarie 17, 2011

joi, ianuarie 13, 2011

Cauta prima curva si zi-i te iubesc mama.
Stii, eu sunt nebun doar pentru ca nu sunt ca tine.
Si tu esti ca toti.
Tot ce vreau e sa fiu lasat in pacea mea sufleteasca.
Lasa robia si mars acasa.
Gusta din pita lu’ strabunica-ta in cuptorul de lut inalt.
Imagini clare la 4 ani pe-un maidan ce azi s-a surpat.
Pretind ca sunt nimic ca s-am surprize.
Dorm tot mai mult sa ma bucur de....
Daca tu esti sirena, eu iti sunt peste.
Imi fortez umorul pentru ca doar surasul tau ma linisteste.
Imi fortez norocul si el ma paraseste.
Norocul nu exista, doar coincindente.
Exista usi, lacate si chei, multe sticle.
Si dupa usi atatea draperii si eu vad printre.
Ies seara-n oras si m-aranjez pentru prestanta.
Dar e degeaba daca eu ma rup pana dimineata, nu?

Iti donez bucati de suflet; nu le vreau inapoi, pot si fara, e mai usor asa.

marți, ianuarie 11, 2011

minu2

minu e dulce si-mi trece amaraciunea
uita-te tu in ochii mei sarati si spune-mi ce e cand tot ce-avem pierdem si facem prea putin; cand azi iti faci planuri si-i rasfeti pe cei dragi iar maine-i nenorocesti cu plecarea ta.

Am sa plang pentru defunct
Viata nu se termina carunt si nici cu punct
Nu se termina c-un citat si nici c-o mostenire
Se termina in propriul intuneric in nestire
Pentru ca viata...doar se termina.
OIP nea’ Ioane

luni, ianuarie 10, 2011

rosu si negru

Asta seara am cumparat o carte
De la un om ce statea cu ele etalate
In frig, sub stropi timizi cu haina scoasa.
I s-a rupt sufletul cand am luat-o de pe masa.
I-am dat 5 lei, desi nu-mi ceruse nici atat,
1973 scrie sub titlul rupt.
Era-n familia lui de mai mult decat sunt eu
Si i-am citit in ochi caprui acel pumn greu
Ce l-a facut sa-si dea comorile pe mai nimic,
Toate ororile ce le-a trait
Si totusi cu grai sfrijit omul mi-a multumit...
Am s-o citesc cu pasi mari si-am sa i-o dau ’napoi
De-am sa-l gasesc sub aceleasi timide ploi.

sâmbătă, ianuarie 08, 2011

cat de 4 e

Am atatea sa fac si sa-ti spun,
Da’ mai bine tac si-mi vad de drum.
De ce sa te hranesc gratis ca o casa de binefacere?
Tine acele sa-ti tatuez peisaje de pace,
Reprima-ti ura cand vorbim c-altfel te uit.
Pune aripi de pui, vin,
Lumina difuza’n cuib fin
Si hai radem continuu ca la seinfeld.
Sufletu e primu’, nu dai bani p’el;
Si totusi scump precum isi vede mama puiul.
Vreau matasea, casmirul, nu lama, cuiul.
Oare de ce-o fac si tot incerc sa-ti cern
un cent din avutia mea?
Deoarece eu cred ca pot sa trec
de-al tau sec in betia ta;
Sa te trezesc sa vezi ce frumoasa’i lume’asta.

joi, ianuarie 06, 2011

Matza-si face toaleta cu tot cu chiuveta si cred ca e putin gestanta. E curat in camera; ca si mine anu’ asta. Nu pentru mult; ca si mine anu’ asta. Din boxele mele crapate de ger alterneaza larme, alarme, epitafuri ce-mi dau fiori, scrisori de-amor pe viori si flori abundand far’ de refren.
Nu-mi dau jos instalatia de pe perete. Niciodata. E-un semiintuneric cald, calm si senin c-un pahar cu lapte, doua, trei si cookies. (nu d-alea)
A fost o joi oarecare, la fel de scurta ca ea pe foaie. Urechiusele mi-au ars un pic, cat sa simt ca-i ianuarie. Maine e ion, iar eu-mi astept cele 2 comenzi antitetice; ba nu, se pupa cat se poate de bine, ma hranesc amandoua.

miercuri, ianuarie 05, 2011

cel mai tare link

Vreau sa profit de tehnologia gen eden
Sa ma clonez sa fiu tot eu etern
Sa aflu tot ce e si ce-o mai fi
Si daca om mai fi
Nu-mi pasa daca toti veti muri.

Sa raman doar eu. Singur. Ba nu!!

Vreau sa profitam de tehnologia gen eden
Sa ne clonam, sa fim tot noi eterni
S-aflam tot ce e si ce-o mai fi
Si daca om mai fi
Caci eu as fi nimic daca toti ar muri.

duminică, ianuarie 02, 2011

going west

copiii

Miros a gratar si-a cocalari

ce s-au perindat pe langa propriu-mi eu, in zadar.

Tragatori acri de nementionat, sunt impacat;

si ma car.

Fara remuscari ca nu-s caine lacom,

Vrei gustari? Iti las paine-n platou

C-altceva n-am, sau nu pentru tine.

Te superi vecine ca nu percepi ce-mi curge prin vine

Si-mi arunci priviri senile si conflicte marunte,

In loc sa vezi printre vai rute.

N-ai cum sa prinzi, serios, nu-s complex,

Sunt hipermaket si-ti livrez ca fedex

Ce n-afli din dex.

Iti indes in graba doar sa treaca timpu’

Ca io vorbesc degeaba si tie-ti pleaca tripu’.

Da’ nu-i nimic, sunt egoist si-o fac sa ma hranesc

Si caut sa ma-nfratesc c-oricine merita,

Dar pe retina’i porcina-nvelita in cacat si ignoranta

Si io’s tripat pe importanta mea,

Sunt egoist, lasa prestanta. Prea

Iti pasa ce-i deasupra.

Vezi acolo adanc, FRATE!

C-o sa-mi dai dreptate

Cand nisipul va ramane nici jumate.