Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...