marți, august 31, 2010

In tomberonul de ghetou a ars un capitol al copilariei

Langa bordura le-am pus scandura cu scandura, bine asezate in stil indian. Manete, comutatoare, jetoane, placi, fire, butoane, tot. Cu lacrima de metanol le-am dat foc. Au ars sute de fatalitati, manete rupte, scheme, fise mancate, ore pierdute.
Dar n-a murit chiar totul; l-am pastrat pe unul intr-un colt. Prafuit e putin spus; si-au cuibul adevarate colonii de gaze, iar prietenii mei, paianjenii, l-au acoperit c-o perdea fina. Va sta acolo pentru ca face parte din mine. Va sta acolo mai mult pentru ca n-am putut sa-l distrug si pe el.
Generatia asta nu stie, iar eu n-am sa-ti explic ce-au ei si ce-am avut noi, ar fi prea banal.

Septembrie si-aduna frunzele in colt de trotuar si copiii in autocar. Turistii’si strang repede corturile rasfirate de vant si se tireaza prompt. Hotelierii rad pe sub mustatile lungi si-si someaza contabilii sa le spele...lenjeriile. Se coc strugurii, se face vin, motiv de veselie pentru omul simplu. Zilele’astea toate hainele miros a naftalina si sapun ieftin, iar la primii stropi toti se-ascund de parca n-au mai vazut ploaie. Noaptea castiga teren, iar mercurul se retrage precum un melc atins cu degetul.

E un ciclu repetitiv exact precum cuvintele astea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu