N-ai mai vazut ca mine;
Am Aceeasi tenta ironica si inofensiva imbracata in petale purpurii.
Seva-ti mangaie crestetul, iti ingheata zambetul, sunt betul tau cu cota mare ca alpes d’huez.
Iti tatuez arcade-n sidef cu falnice cupole,
Apoi...daram tot ca manole;
Pentru ca eu sunt arhitect arhitehnic
Cu zgarie luna dispusi asimetric.
Povestile creeaza lumea, religia’i fabula fara morala,
Oranduiala rurala care-ti ia ochii ca aurora boreala.
Dupa sacrificiu, deliciul e edificiul suprem,
Scaun de lemn la nivel.
Universul asta e prea simplu, l-am deslusit;
Am luat timpul si l-am rasucit.
Combin frigul cu setea cu dumnezeu in hd,
Vad lacomia de craciun si paste.
Pasi drepti – vrei sa se-ntample,
Da’ tu tot astepti...
Popor de prosti, canoane de glaspapir
Slavind inventii de zici ca tragi la tir.
Semnele-mi spun ca lumea asta e nimic
Materie impletita, magma, sange si granit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu