Toaate trec, nu?
Si rezultatul marii coincidente de asemeni.
Ofensivitate data de neajunsuri, plina de germeni
Si tot ce-am despicat despre tot
Mi-e un cojoc captusit cu gard electric.
Ploua si disting pamantul din fiecare strop,
Iar in oglindirea lor e acelasi om sceptic.
De la acordurile plapande la duritate verbala,
De la buzele tremurande la elasticitate faciala;
Oare mai pot?
O sa clachez candva si atunci ce-o sa fie?
Rafale pentru toti si ultimul? Chiar mie.
Gandurile mele ascunse-n tenebre din prezent
Ce ma fac sa cred ca sunt un luptator efervescent.
Degete cicatrizate pateaza clapele albe si, paradoxal, ajuta;
Poate n-am sa trec peste toate, dar nu renunt la lupta.
Din mizerie se naste doar rautate. Sau nu...

tot acolo

Baaaaa, viata asta’i un cacat; si tre’ sa te bucuri de cacaturi, ca asta e tot ce primesti. De-ai stii tu ce stiu eu....de-ai stii tu tot ce stiu, te-ai ascunde sub ma-ta si-ai plange drastic. Dar poate dupa lacrimi, ai gasi puterea sa ridici capu’ infruntand razele de soare. Esti fix ce esti baaa, bucura-te fraiere...ca, puteai sa fi iepure; sa te calce bajetii beti cu masina si sa te puna pe gratar. Puteai sa fiun amarat de peste-n acvariu’ meu. Nu-ti dau de mancare nici sa faci jonglerii. Dar esti om; cu constiinta, cu idei, pareri si tot ce-ai deprins tu de-alungu’ timpului.
Fii tu, unicule!!!! Influentat de-mprejurimi....

Mi-e scarba si de strada si de bulevard,
De-atata raca; tata, pune gard!
Iata unde trag:
Din vama la Nadlac
In Vama la Expirat.
Dezbinat, respir alt fum spiralat
Si’s des mirat de-orice ratat
Ce se-antureaza ca un vanzator ambulant.
Sunt un visator pedant,
Traind in 2 timpi ca un motor de kart.
Pe varfuri pe cant,
Daramat de-un nor de praf.
Mai toate dor, e grav.
Scriu in sange ca un gratar grabit
Sau par lovit.
In bar proptit, par obosit:
Sacou tesit, patat si stors,
M-am imbatat si cos
Cu sarma adanc in derma
Si-mi vine sa ma cufund in perna,
S-o mananc cu fulgi cu tot.

better than me

Am innebunit in mortii ma-sii; si cand ti-o afirma un nebun constient c-a-nnebunit inseamna ca e la puterea a 2-a; dar eu n-am nicio putere. Inghet indiferent de stimulent si atat. Mi-e scarba de mine si tot ce-mi ramane e o obscura promisiune. Muie ma, nu-mi plange de mila si nici nu-ti bate joc de mine. Eu am scuzele mele, si dubii, si stop-ganduri si analizari si situatii si vezi cate pot sa enumar?
Habar n-am, nu stiu daca vreau; m-am catarat iar in pom si, desi de-aici se vede totu’ mic, mi-e ca ma papa ciorile. Da’ io ma zbat pana crapa morile, asa ca iata zorile, desi scurte mi-arata noi cai, pasi si rute. Si totusi unde m-ascund cand un azi crud m-a rupt ca un par brut si tot ce-am stiut...E FIX CE E, ca io am filme grave printre pleoape, putin bolnave si-mi trec toate fulger, tremur, mult ger, zapada si-un inger in sange c-o ultima farama de cuvant pe buza, se zbate de pamant, refuza sa fie ce induce.
Mi-e rusine. Serios, iar am servit gresit; dar daca e asa cum cred eu...