marți, septembrie 01, 2009

o dam in toamna

scriu pe fuga ca paula radclife...mr. steed si mrs. peel au folosit perfect masinaria vremii, asaca scris legat intentionat, exact azi, la finalul verii, a dat urat cu vantulet si ploicica.
vara trece, cicatricile raman, pilonii se segmenteaza, fasciculu' descifrat ramane si asa uitat de vreme.
toamna in schimb, e anotimpu' ala romantic, cand nu e nici prea cald, nici prea frig, iar tu, impreuna cu perechea injumatatita, te plimbi pe o alee feerica, aparent interminabila, unde copacii scutura frunzele care se lovesc usor de asfalt, moment in care va stropeste unu c-un septar negru. nu, nu mint, e inspirat din fapte reale, ca prafu...de pusK.
se simte ca semenii nu se aseamana sau seamana seminte asimetrice. spicuiesti graul, strangi brau', aprinzi un fine cut, o iei la pas, vezi un fine cat si-o iei la nas ca nu-i de tine. mergi mai departe, vezi un amic care desi n-are parte de carte, are parte de fapte adevarate cat n-ai vazut tu in filmele tale toate...si te roade
ei bine, pe mircea nu-l roade, el rade. nu, n-o mai ardem depresiv, nici nu cred ca am facut-o. respir acelasi aer cu orice fraier care se da mare buyer in straie de maior; ce joaca orice rol, da-l joaca-ntru-n demmo, ca sor-sa lu' ferent, adica curva.
interlopii eterni privesc din colt de strada, parca si ei plictisiti si saturati ca lumea sa-i vada. eu, trec ignorand cu gandu' ca un busuioc imi zice ca pana ce marii pioneri vor face culoar de flori pentru noii veniti si pana cand mariile se vor bucura din nou (fin'ca la noi e sarbatoare in fiecare zi, 365 de sarbatori intr-un an cum zice ion) mai e. (se termina brusc stiu, ca un pod in lucru)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu