joi, mai 20, 2010

apa...tie

Astept ultima tigara ca pe mos craciun si-mi spun ca sunt nebun ca ma supun unor practici pagane, dar pe cer sunt zmei... nu zane.
Savurezi ce scriu? Pai cum? De multe ori sunt flegmatic si egocentric, frazele n-au predicat, nici predica. O mai iau pe ulei precum castrol si cescriuegreudecitit, uneori personal, deci imposibil de-nteles. Depesa nu mai e la moda, gaga acum e lady...imi vine sa vomit pe cablu’ tv. Ciresii mei rosii au plans sacrificandu-si florile. Acum stau mohorati, nemaiputand umbri micile trasee din asfalt. Nici furnicile nu-i mai strabat; crengile lor, alteori alterate de armate truditoare acum sunt seci si se sting singure. La cat de innorat e, vor da astia de la ray ban faliment.
Expresia ironica mi se reflecta in sticla sparta-stearsa si obosita de-atatea chipuri ce-au privit-o fara s-o priveasca. Rotesc valva abraziva si-asemeni eliberarii unui porumbel, deschid palmele privind linii-canturi si degetele unui pianist ce si-a uitat partitura. Formez o cuva si las moleculele hibride si impure s-o umple. Valuri de clor inunda santurile faciale animandu-ma ca o laguna intretinuta de-un izvor...alb (o lacuna-mi zavoraste gandul cald). Micile picaturi isi croiesc drum printre firele inegale, indolent cosite, unindu-se pe marginea prapastiei si-apoi cazand in nicaieri...impreuna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu