Eu nu iubesc muzica, iubesc muzica pe care o iubesc. Asa ca nu-mi veni tu mie cu „uite, astia au facut istorie” sau „p-asta o asculta toata lumea”; ma doare-n receptivitate.
Mai letargic cu buzunare carpite, mercur nehotarat si doze de serotonina alternante. Am dificultati in pronuntie; nu-nu, nu tin de dictie ci de alte retineri pentru c-am inceput sa-i numar pe degetele unui strungar fffoooarte neatent.
Nu cunosc psihologia nimanui si nu stiu ce-asteapta de la mine. Eu doar vad ce se lasa vazut. Daca-mi dai muguri, trec in liniste, daca-mi dai alcool, plec pe miriste. Stiu c-o sa-mi treaca brusc in momentul in care-am sa suplinesc. Deocamdata, ma dreg cu ale mele.
Ma oftic ca suntem nimic, totul o sa treaca si n-o sa ramana nici macar foile mele, caci si ele vor fi prefacute in praf.
Azi am luat parte la disperare, la agonie...am vazut raul pur si-un rock bottom de zile mari. Mi-am simtit sfartecat stomacul si-am vomitat instant, nu credeam ca se poate trece prin asa ceva; si-am inteles ca nu se poate trece de asa ceva.
...jucam biliard cu planetele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu