La sfarsitul zilei trag linie, o tragi tu si eu trag concluziile. Am pierdut un suflet, daaar e haooos, chiar e; si uite cum, in urma unor situatii ce nu depind de mine, ajung in locul care ma prinde bine unde altceva m'aprinde. Nimeni nu poate calcula. Poate doar natura; sau soarta; sau sora ta...cu biserica ce-mi tot spunea „uite, asta-i calea”. Uhh, nu mersi, eu vroiam doar coliva in coliba c-o livra la pipa si-o lira la pick-up. Aa; si-o limba proptita la fix pe mobil. Simt ca devin petrofil, caut petrol fin si dau de meschini la mezanin sparti in cristalin.
Simt cum se ridica presiunea la fel ca la munte, inspir adaaaanc, la fel ca la munte. Explorez orice, la fel ca la munte, dar se lasa ceata, la fel ca la munte. Pe drumuri incolacite, la fel ca la munte, ma simt tot mai sus, la fel ca la munte. Am sa fac poze de-aici sa vezi ce mica se vede umbra ta. Voi sta la un gratar in balansoar, tutu-papa din lumea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu