"E greu să fii ce eşti şi totuşi Să nu poţi precum eşti trăi, Să ai palate multe-n visuri Şi să n-ai unde odihni."

Virgil Carianopol - Contraste


Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.

Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.

Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.

Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.

Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.

Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...



Virgil Carianopol - Din Viata


Mi-a batut în poarta Fericirea
Si intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alaturi cu iubirea.
A-nchis poarta iute si-a plecat.

Mi-a batut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a vazut pe nimeni sa-i vorbeasca
Si-a plecat grabita înapoi.

Într-o seara, luminând pe strada,
Mi-a batut si Steaua mea — de sus
Tot asa, eram plecat aproape,
Si-a strâns fusta-n mâna si s-a dus.

Mi-a batut în poarta si Necazul.
Eram dus departe. Linistit,
S-a întins pe tolul de la usa
Si m-a asteptat pâna-am venit.


Despre mine - fragment

Am trecut prin toate ca oricare,
Am iertat pe cei ce m-au lovit,
Am cântat, că fără cântul-soare
Până azi de mult aş fi murit.

Ciudat - fragment

Ciudat. Eu sunt un om sărac,
Dar la o umbră dacă stau,
De unde am, de unde nu am,
Ceva tot trebuie să dau.