artisti

Toti sunteti cei mai buni in ce faceti cand v-admirati singuri,
Va iubiti atat de tare ca v-ati fute-n oglinda.
Dac-aveai bani nu mai erai aici cu noi ba si duceai o viata anosta
Asa ca fii sincer sa fi liber ca nu te costa.
Te plangi ca nu poti sa te ridici ca invalizii,
Da’ nu faci nimic si-astepti sa se-ntample ca-n vise.
Viata-i cel mai 3d film, bucura-te ca nu-i doar o ora jumate
Si n-ai dat nici 300 de mii ca sa stai in spate.
Mai trece-o zi ca toate celelalte, deci treci si tu mai departe.

te simti prost ca un repetent
ca totul trece repede ca un tren.
cauta-te-n stern, nu-n buzunaru de la piept.
din tot fasicu’ tau, da sa-mi iau de-un kent,
da foc la restu sa nu ne mai apese geru’.
ne-a strans pe toti laolalta ca messengeru’.
io-ti sunt prieten adevarat, da’ stii de ce?
ca te sun desi esti mai sarac. Prietene!
e 11, ma retrag la depou,
daca treci pe la mine, nu-ti lua haina noua
ca-n lumea mea ploua.

deci fizica e un arcade

.

creepy and beautiful

Vara iar, larg buzunar, pulp’a venit,

Hulpav naiv, tripat, infipt;

Prin pat o-nfigi, pe blat te frigi

Ca tuta’i kitch; a fost cu mosi

Si tu te strici ca n-o mirosi.

Urme de praf, bube pe scalp,

Cazi lat, gubav, carat in graba spre spital,

Slab si firav, doar un bolnav cu stres mintal.

Treci la abuzu’ grav cu palme albe de zugrav,

Pigment vitreg. Tinte’ti intra-n minte,

Cutite’n vintre ca prin mii de site.

Mai trece-un film, esti receptiv la sedativ;

Pe-un rece timp, percepi frig si’ncepi sa simti,

Incet intinzi mana spre ceas ,

Bajbai, inchizi un aspru glas .

Te destinzi cand te prinzi c-a fost un vis

Si-ti tot zici „azi ma las”.

Mi'am dat seama ca ciudatii nu sunt ciudati cand esti ciudat

Si ca toate exista sa te bucuri de ele... ca meciu'n pat

La tv extrem de lat cu sistem soround.

Cand esti ciutan e atmosfera, da' n'ai presiuni

Propria ta sera, net, mall, club pentru consum.

Mai tarziu toate se sting, franturi

Si tu te cauti prin ganduri.

Portrete slefuite's acum pilituri,

Iar vorbele calde aburi si firimituri.

Pentru timpul meu eu sunt etern

Intr-un mormant cu tub de oxigen.

Biologic sunt la fel ca voi toti,

Cu lacrimi sa ma-nmoi poti.

Impactul meu prea minor e

Caci n-am istorie,

Iar geografia mea-i un drum de tara,

Nu e rea, o pun pe coala:

Din fina mina acum e vara,

O colina plina de papadii ce se-ntind-

-Remedii ce le prind din zbor ca la scoala.

Liber pe langa lalele, alene pe alee

Privesc spre vest: soare rasare si curcubee.

Pasii mei acopera urmele, ploaia se ridica de pe chip,

In departare vad dunele, clepsidra o inchid.

Online Physics Games

Buna foaie, pixule, prieteni buni, ce faceti voi?
Tot aici? Daa, da, singurii „noi”
Tu mircea? Tot asa? Cu ale tale?
Daa.. tot in zale, spume, bale,
Abatut de frig si ploaie,
cu lumini slabe si convulsii ce indoaie
gandurile inundand,
e cerul meu ce plange stramb in geamul tau crapat,
strop cu strop iti desenez pe el cu tact
un drum inert cu spini si zimti.
Ce simt, ce sunt n-am sa exprim , TU tre’ s-o simti.
Si nu subiectiv, sa ma-ntelegi tre sa ma stii,
s-afli ce vreau; si poate-mi spui si mie, vii?
mi-e dor si nu stiu ce-mi lipseste.
Si tot ce ma linisteste e un cumul de otrava servit pe masa.
Imi vine sa-mi fut una ca un pedofil cu multi copii in casa.


N-am mai fost fericit
de cand eram mic,
cand nu stiam ce e si detaliul nu-mi era cunoscut,
iar simplul zambet... era de-ajuns.
Mi-am dorit s-ajung primul
si-am vazut cat sunt de singur.
Eu si frigul, un tovaras vechi
si tripul, cel pe care il reneg.
Neputinta, conditia!! Voi, hai la masa!
Puneti vinul sa se-absoarba-n painea noastra.

Repeta tot c-asta e firea!!

Vreau sa fiu mic, mic mic sa nu ma vada nimeni,
Sa-mi fac culcus in adancul altui sine.
Sa retraiesc tot ce-a fost? Nu se poateee!!
Si toata lumea e departe
ca eu’s lasat balta-n alta parte,
iar focul meu e negru, pustiu si vitreg
si tot frumosul e printre
sertarase, caci tot ce am e minte;
aa si-am si cuvinte,
desi cumulat n-am citit nici cat un raft.
Sunt doar un draft cu colturi rigide
si praf umed ambalat in limite.
Si zac si rag si trag si calc pe prag si mine
iar la finalul zilei... raman doar eu cu mine.


E o lume de cacat cu venin
Iar cei frumosi sunt putini
Si tu nu stii sa te exprimi,
Alegand cai instinctive de-atragere
Gasesti in final ca exagerezi.

c-o medie tipica

Campionatul de table: nea’ Ion de Rebreanu isi anunta retragerea din cauza pierderii intregului pamant. Singura tabla care i-a mai ramas o are la gat si zice cam asa. Numele meu e Djudjuc Simpanticul si apartin spitalului nou, sectia psihiatrie expermentala.
Asociatia Dinozaurul il roaga pe nea Vasile aka Bhudda sa nu mai „mediteze” pe el ca da numai duble si a lasat toti vecinii fara bastoane si proteze.
Madam Pisvine de la 2 este rugata sa ude florile cu altceva decat ea insasi.
Doamna Bucur va declara: au intrat in casa, au luat garnitura de butelie si doua batoane de salam. In privinta violului, ma uitam la 9 saptamani si jumatate, deci orice e posibil. Sotul este furios: o sa se uite la aviatorul de'acum incolo c'o zbor din apartament.
Mos Costicla Secolistu, asociatia are o mare rugaminte la dvs, renuntati la regimul artilerie vin-bean, avem nenumeroase plangeri in privinta scaparilor de gaze. Bagati toti vecinii in sperieti. Domnul Sperieti este nelamurit in legatura cu numarul de persoane pe care trebuie sa'l treaca la intretinere.
In atentia tanarului de la unu care rupe flori in speranta ruperii floarei virginei de la altu: vezi ca s'ar putea sa se ofileasca.
Schimb garsoniera confort zero (deloc) cu vila minimum 2 etaje cu vederi de la mare (nu a noastra) preferabil demnitar sau fotbalist, am auzit ca sunt buni negociatori.
Vand cobra '76 verde cu negru, lungime 4,15 m, consum redus. Prefera soarecii...cu tot cu biblioteca.
Culturist, caut partener pentru trip amsterdam. (0722gunter)
Estetician, asigur schimbarea la fata; Jesus lookalike pentru 99 de marci si'o sticla de schnapps. Accept si evrei, fie.
Vand loc de veci in ghencea, tribuna 0, vedere catre stana.

Pentru cinefili

Joc secund
de Ion Barbu

Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglindă în mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică insumarea
De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimba sub clopotele verzi.

chiar asa

sau asa

Minu

fun fact fotbal

asta-i clasamentul din italia:

milan 23
lazio 22
napoli 21
inter 20
juventus 19
roma 18
sampdoria
chievo
palermo
catania

si asta-i urmatoarea etapa:

milan - inter
lazio - napoli
juventus - roma

sampdoria - chievo
palermo - catania

no shit.

-Mai tii minte draga cum eram acum 20 de ani? Ma sarutai, ma mangaiai, ma strangeai de gat...
-Mai bine te strangeam pana la capat ca tot 20 luam.

La aniversarea de 25 de ani:
-Vai draga, daca la 25 m-ai adus pe o insula pustie, la 50 ce-o sa faci?
-Ai timp sa te gandesti pana ma-ntorc.

gizmo

Ma doare-n pula de dumnezeu,
rapid - steaua, paunescu si banca comerciala.
Eu tre sa-mi vad de curu meu,
nu de societate, resturi sau alta vrajeala.
Nu-mi pasa de titluri de tabloide, vedete si-atentate,
tot ce-am eu e spirit, minte si linii cadentate.
Nu vreau tribuna sa ma puna gen zana langa luna,
sa-mi spuna cat de buna si-n vana mi-e mizeria.
Da prietene, astia din stana ingana bacteria.

Tot ce am e-n tampla si-n stern; restu-i doar compus material evoluat haotic. Nu lua haotic asa cum doar ce l-ai luat. Asa; acum e mai bine.
Nu cred in sfarsitul lumii decat savarsit de om. Nu cred in diavol, doar in rau, in om. Constiinta stelei din varful bradului trofic e atat de complexa, si aici vorbesc colectiv, incat e-n natura ei sa se...contrazica. Iar contrazica este absolut cel mai light verb pe care l-am gasit.
Da, noi ZICEM si suntem CONTRA orice.
E un stres ce tine strict de starea stagnanta in care am planat. Plapanda farama de lumina ce'si face timid loc e un 'Trezirea!' tardiv.

dioptrii maaari

Si ma zbat si stau demn
Si ma bat si ma screm
Si ma pierd si ma-ndemn.
Cand ma ard raman ferm
Si cand bag ma fac lemn
Fin’ca sunt doar un om
Iara tu esti la fel.

Pe papirus ca-n fata oglinzii – norton,
Am antivirus si-analizez totul.
Caut solutii de zici c-am spart laboratorul,
Totu-i instinctiv, am ars maculatorul.
Arenda din calendar ma panica radical,
D’am invatat a nu ma lamenta si-a fi calm.
Imi reamintesc des sa nu omit sa ma destind
Intr-o scrisoare pe care promit sa o deschid
Lang’un soare din mare si-un vas in pas de vals
C’un vant plapand si-n casca nas si rans.
Sau poate ma las acas’ cu cars:
Tintind sosea cetoasa,
Atacand noaptea geroasa.
Pe-oriunde trec, eu vreau camin,
Mananc si plec, beau si vin.
Ramasitele de litere rostogolindu-se-n varteje
Ma duc cu gandul la boli induse in pantece,
Capitalism intr-un bolid rusesc in vant rece.
E larma ce farma karma si par mai zdruncinat,
Copilotu’ mi-a cedat, sunt copil - totu-i agitat,
Omul sistematizat intr-un sistem mat, vizat.
Simt adierea radierii, cu radiera
Rad era ce era ieri pe terra.
Si raman cu asta: *

mijlocul strazii, linia continua

E tanar si sprinten,
In vana si prinde repede,
Ager cu fetele;
Dar garsoniera asta-i prea mica;
Ta-su’i drept si-i predica,
Vede pericole ridicole.
Stie c-orice parfum fin e ilegal
Si ca sa-l simti din plin tre’ sa fi calm,
Pe interval, tre sa te zbati
Si sa te bati cu frati armati.
Visele sunt doar sperante, nu mai e copil
Acuma pietrele sunt gloante si viata e film.
Le face pe toate, bani scoate
Din tot ce se poate,
Dar lumea cu care se-nhaita
Se poarta camuflata cu piesa incarcata.
Maica-sa-i tipa problemele,
In timp ce ala mic isi face temele,
Aude tipetele prin pereti
Si-si aminteste de povete cu doi feti
Cu stea in frunte
Si mosu care nea infrunta.
Aude pasi in curte,
Du-te du-te si deschide poarta
Crezand c-a venit tata.
Nici n-a calcat bine in prag
C-un glont in cap l-a spulberat;
Au intrat instant, raid in blind ,
Nu le-a pasat, au tras si l-au lasat lat.

Cele mai importante lucuri sunt lucrurile cel mai greu de rostit. Sunt lucrurile de care ti-e rusine caci cuvintele le diminueaza – cuvintele reduc lucrurile, care pareau lipsite de limite cand erau in mintea ta, la dimensiuni reale, cand sunt dezvaluite. Dar nu e vorba numai de asta, nu? Cele mai importante lucruri se afla prea aproape de locul secret in care este ascunsa inima ta, asemenea reperelor catre o comoara, pe care dusmanii tai s-ar da in vant sa ti-o fure. Si este posibil sa faci dezvaluiri care sa te coste scump numai determinandu-i pe oameni sa se uite la tine piezis, neintelegand nici pe departe ce-ai spus sau de ce ai crezut ca era atat de important, incat aproape c-ai strigat cand vorbeai. Acesta este lucrul cel mai rau, cred. Cand secretul ramane zavorat in tine, nu din lipsa celui care sa-l rosteasca, ci din lipsa unei urechi care sa inteleaga.

Dadeam din cap unii la altii si ne spuneam buna. Asta era tot. Se intampla. Prietenii intra si ies din viata ta ca piccolii intr-un restaurant, n-ai observat niciodata asta? Dar cand ma gandesc la visul acela, cadavrele de sub apa care ma trageau implacabil de picioare, mi se pare drept sa fie asa. Unii oameni se ineaca, asta e. Nu e cinstit, dar se intampla., unii oameni se ineaca.

Stephen King

bigbluebubblegum

Fericirea-i un strop de ploaie ce te loveste cand cobori din autobuz, uitasem sa zic ca fericirea e o blondina care ti-a zambit inainte sa cobori. E soarele care vine dupa ploaie, e mircea care alearga si tipa de nebun, chiar daca cei din jur il stiu si cred c-a luat ceva, dar el n-a luat nimic, are doar pofta, pofta pentru simplu, detalii?

Nuu, azi pic-un strop mic,
Nu privesc microscopic,
Sunt miop; si miopia e un dar,
Totul e frumos si ce nu vad clar
Imi imaginez, iar gandul meu e pur,
Deci vasele’s curate,
Masele’ndrumate,
Velele-aruncate-n vant,
Vom vedea vraja-n vis.
S-amator, scamator si-artist;
Gata, jar stins!
Tie-ti plac pozele cu buzele roze,
Mie dozele cu rozele-n proza,
Contese, regine cu mesele pline.
Sa conteze japonezele fine?
Te fac sa-mi mananci din Palma c’Atlanticu’
Lasa larma ca nu suntem Bundy cu
Peg, deci nu latra ca te leg...
Da’ te legan pe reggae
Si stiu c-am un lego de ego,
Da’ tu-mi esti pereche.
As vrea sa-ti iau toate neajunsurile
Sa le preschimb in clipe de zambet,
Sa-ti pot da toate raspunsurile
Si muzica din oricare zumzet.
Viat’asta-i plina ca un cos la Carrefour;
Eu n-am nevoie de vin, ma-mbat cu parfuuum.
Ai dorinte pe care nimeni nu le poate urni?
Eu aplic raze de soare, inlatur temeri si frig.
Lasa-l pe Mircea sa te-asculte,
Ia loc pe canapea si spune ce-ai pe suflet.

spit all

E o zi in care blestemat e cel ce trebuie s-o petreaca afara, iar eu am drum spre locul unde nimeni nu ar vrea sa mearga. E o cladire veche, mare; mare de tot. Nu stiu exact un’ sa ma-ndrept, dar ma ghidez dupa mirosul inspaimantator, sterilizant.
Cat astept, disting un capsor blondin cu maini fine stand plapand pe scaunele reci. Ridica incet doi ochi rotunzi, maronii, inlacrimati. Tristetea’i e atat de frumoasa; ea ce-o avea?
Desigur...nu aici trebuia sa fiu. Ma pierd iar printre batrani ce-si duc precum atlas sursa mentinerii contactului cu realitatea, dar ajung intr-un sfarsit; m-asez din nou.
In capatul holului miscarile ei inerte mi-atrag atentia. Incerc sa nu ma uit, dar nu ma pot abtine. E o tanti cu par visiniu aprins, geaca de trening in multe culori si pantaloni stramti. Se misca involuntar si incearca din rasputeri sa scrie un mesaj pe telefon. Are Parkinson; intr-un stadiu avansat: se misca de parca cineva ar tine-o-n camasa de forta. Nimereste din greseala in toaleta barbatilor; cine n-ar gresi, oglinda sparta si mirosul infect se regasesc in ambele camarute.
Scap usor, aici totul e pe dos, e negativ? Poti sa pleci. E pozitiv? ....
Ii vad, iar prin riduri si maini tremurande le citesc oful; in privirile lor isi dau duhul sperantele. Aici nu se uita nimeni ciudat la tine, toti au cate ceva. Se-arunca c-o usurinta dezolanta diagnostice sumbre pentru orice etate. Uite plebea stransa strict intr-un colt mizer! Un culoar cu damf de pisat, ce sa-i mai sperie? Si-asteapta calaul imbracat in alb, un alb galbui ca fetele lor... purgatoriu terestru c-o singura destinatie.

Hai sa-ti zic eu cum sta treaba de fapt; esti cu adevarat trist atunci cand, desi o faci de obicei, nu poti nici macar indeparta capacul pixului, mai ales scrie 2-3 vorbe. E, imagineaza-ti cum ma simt eu acum. Fiecare litera asternuta vine dintr-o imensa fortare. Nu, nu imi vine sa fac asta insa sper sa-mi intre in reflex, nu vreau sa ma opresc, dar am un gol in stomac si uite ca-ti scriu foarte simplu, as zice chiar pueril. Zici ca scrii negativ si-ti pui pe foaie sentimentele, crede-ma, nu te simti cu adevarat rau fin’ca altfel n-ai putea s-o faci.
Cand esti cu adevarat gol si nimic nu te satisface, incerci sa te gandesti robotic la toate lucrurile care te fac fericit si sa-ti impui starea pe care ele ti-o dau. Nu merge. Nu merge cu muzica, nu merge cu oamenii, nimic nu-ti iese bine. Ti-e foame dar nu poti sa mananci. Te simti singur, dar nu vrei sa suni pe nimeni. Ai emotii si nu stii de ce. Nu merge nici cu scrisul. Incerci insa progresiv sa-ti revii si parca ai momente cand iti iese si totusi nu.
A venit cu adevarat frigul, e frustrant gandul ca tre’ sa-mi pun o gramada de haine pe mine dimineata, ca in mijlocul zilei sa le dau jos, iar seara cand ma intorc sa le caut din nou. Ce bine e vara, tzac pac un short, un tricou si gata. Vara e un anotimp retardat din punctul asta de vedere. Silly colours, easy clothing pe cand iarna e un geniu. Pune-ti bluza de corp, 2 perechi de ciorapi, aia scurti primii apoi aia lungi, sau invers? Cum e? Pune-ti izmene ca, deh! E frig afara. Cauta caciuli, glugi, blugi grosi, de-abia te misti, fular manusi pfff ma oboseste doar gandul. Nici nu te mai gandesti sa te asortezi, cui ii mai pasa ce culori ai pe tine cand afara e doar alb si gri.
Asa e si mintea, ca anotimpurile. Trebuie sa accept ca nu pot fi 25 de grade in februarie, dar ca vor veni sigur, e doar o problema de timp.
Nu nu ma simt singur, ma simt singuratic. Am prea putini si prea multi din ei fac acelasi lucru pe care eu nu vreau sa-l repet. Nu asa des, nu cu aceeasi usurinta si instinctiva obisnuinta. Am sa-ncerc sa-i evit pe cat posibil. Vreau sa cunosc oameni noi. Imi este greu, dar trebuie s-o fac.
Am oprit si muzica, era un pian dragut, dar care ma deranja. Acum e liniste. Silent storm in my mind. Incerc sa-mi dau seama de motivul principal si cred ca nu exista unul. Sunt multe mici care adunate imi dau starea asta.
Iar am cheltuit aiurea o gramada de bani si am incertitudini in privinta a ce au vazut ceilalti. Au vazut exact ce-a fost si incearca sa mascheze pentru ca nu inteleg si au incredere? Le e frica oare de-o confruntare si spera ca va trece de la sine sau ca nu se va mai repeta?
Mi-e teama ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa le fac fata ca un chirurg plastician. Mi-e teama ca desi au trecut 2 zile eu inca nu ma simt bine. Stiu ca va trece, dar nu stiu ce sa fac sa grabesc procesul deoarece nu-mi vine sa fac nimic. Imi vine sa stau, atat. Doar sa stau. Si nici sa stau nu e bine. Ce sa fac?
Oare sunt mai slab decat credeam si aveam nevoie de socul asta sa ma schimb? Acum incep sa ma simt un pic mai bine, dar uite ca-mi trece repede. Mi-am promis de atatea ori lucrul asta. Si bineinteles ca voi fi pus in curand din nou in fata faptului. Voi da iar vina pe situatie ”e un rau minor si altceva nu e”. Daca nici dupa asta nu se petrece o schimbare, imi promit ca voi face ce-am facut acum 2 ani.
Am scris fix o pagina de baliverne. Cu ce sa incep. Am alta problema. Nu scriu 100% cum vreau pentru ca mi-e teama ca cineva nepotrivit va citi. Cred ca n-ar trebui sa mai public nimic. Si tot ce scriu sa scriu pentru mine. Doar pentru mine. Daca e sa arat, arat doar celor potriviti.
Ma gandesc la lume, la toti pe care-i stiu si i-am neglijat, as vrea sa reiau legatura, dar in acelasi timp nu vreau. Pff. Stiu eu de ce am nevoie cu adevarat, dar uite ca nici acum, aici nu pot exprima asta. Am retineri de care trebuie sa scap.
Rutina, bani putini, frig, rusine, dezamagire, abordari gresite, acum vad tot raul si uite ca ti-l descriu asa pe fata, fara cuvinte alese.
Nu pot sa fiu ludic acum si incerc sa-mi dau seama de ce. Nu ma pot concentra prea mult pe un gand. De fapt nici nu incerc. Nu, nu pot macar sa incerc.
Asta chiar trebuie sa fie un punct in viata mea in care promisiunile trebuie respectate. Am nevoie de aceeasi rabdare, am nevoie sa fiu eu, cu increderea mea si totul va fi bine.
Mi-au disparut gandurile superioare. Am coborat sub nivelul cu care ma obisnuisem. Te mulezi dupa oameni. Am vrut prea mult si-am cazut de prea sus. Acum sunt in picioare, dar inca simt durerea. Depinde de mine daca urc inapoi agatandu-ma de pereti sau levitand.
Mi-am indepartat atat de multi prieteni. Nu, nu exista scuze, nu exista „daca”, trecutu-i bye bye si tot ce pot face e sa invat din ce-a fost si sa nu repet.
Nu stiu daca asta fac oamenii in general, dar consider ca cea mai mare problema a mea e ca rup legaturi mai repede ca Tzatza Leana-n piata
Azi e gri si trebuie sa caut culorile din oameni, dar cum o pot face cand ei trec pe langa mine atat de repede?

Monogamy is overrated; god is overrated. Goddamned tv stucked in people's heads unknowingly druggin' themselves with paper ink.
Robotic society, everybody has ITS place and it plays it's pace. It's space war. „I buy that / sell you the other”; who gives a fuck if 3000 families lose their home? „Can't pay your mortgage? We'll take a lung, you'll live!”
Follow the humanology, go get a dumb wife with her ex military senile yapping father and some sort of a bitch mother who could've had more but drowned herself in dirty uniforms and soap operas. She unwillingly sees her daughter slowly becoming her and she keeps thinking to make a good use of the dryin' iron / that radio could easily slip in to the bubbling bathtub.
Get a job, become one of them. Full of restraints. „I can't do that, i have responsibilities, i have a family to hold close and care about. My wife don't love me, she talks to the neighbours more than me and even though she used to look like a suave feline she now resembles the beard lady in the circus.
My twisted 16 year old daughter is more fucked up than i am, being my sleeping pills competition and all that.
They don't cook, don't do laundry and the house looks like it's been a rat war.”
But that's what your are, just another rat, providing services for the bigger snakes.

cele mai curate suflete

Azi am cunoscut un om simplu, un om frumos.
Suntem generatii diferite, cu alte perceptii din alte vremuri si-alte conjuncturi. Alternarea in schimb e buna, chiar daca cu ezitari.
Vorba lui placuta cu mult calm ma-nduiosa. Mi-a spus lucruri simple ca si el. Mi le-a spus insa nespunandu-mi-le. Alegeri gresite din care s-au ivit miracole. Capcana-n care-i prins, oftatul si-mpacarea. Planuri, portite, evadari; dar ele sunt departe; si totusi in zare licareste-un licurici...
Lumea nu-i corecta si poate n-o sa-i iasa, si poate o sa sufere in frica c’un ochi obosit, cafea amara un viitor prapadit si doar o alta seara.
Mi-e mila si stomacu sta sa-mi pape inima...




sunt in cele mai murdare locuri

Observ ca lumea se tot duce la nunta.
Fie c-au fost colegi de liceu sau de munca,
Se iau, isi schimba tabieturile, Enter routine;
Rochie alba cu dantela si inel de rubin.
Invitatii: toti la 4 ace ca davistii,
Iesind din limuzine ca ministrii.
Small joint, big sparty, bigger expence,
But the same menus, same gypsy dance.
Aceeasi datina proasta cu strigatul darului;
Mandria noastra sa nu fim in coada carului.
Si da-i haplea din oalele cu sarmale;
Ii vad bagand cu pofta de le sar bale,
Golesc pahare pline ochi, dand noroc
Si nu pleaca pana nu mai pot.
In noaptea nuntii? Vezi sa nu iei viagra
Ca te autodepasesti si’ti trezesti soacra.
Iar dimineata ta-su te priveste c-un fior
c-a lui copila nu mai e copila.
Da' toti anii astia a fost chior
c-a lui copila nu mai e copila
De pe vremea cand ma jucam eu c-o bila...

aha

banii’s ca bolnavii de cancer, se duc repede;
visezi fructe exotice si mananci pepene.
prietenii? garage junk, i-ai vinde pe orice;
muzica? fara rep, punk, rock, fara voce.
masina ta-i apartament pe vreme de nevoi,
motivu’ pentru care-ti suna telefonu’ bai.
parintii’s un fel de cec fara ramburs,
iar bunicii sfetnicii care s-au dus.
vecinii? producatori de beaturi la calorifer;
tovarasa’i postasa! vinde timbre si plicuri in tren.
tu? 1 la atatia, un oricare altu’
singuru confort, perna ta si patu’.

In tomberonul de ghetou a ars un capitol al copilariei

Langa bordura le-am pus scandura cu scandura, bine asezate in stil indian. Manete, comutatoare, jetoane, placi, fire, butoane, tot. Cu lacrima de metanol le-am dat foc. Au ars sute de fatalitati, manete rupte, scheme, fise mancate, ore pierdute.
Dar n-a murit chiar totul; l-am pastrat pe unul intr-un colt. Prafuit e putin spus; si-au cuibul adevarate colonii de gaze, iar prietenii mei, paianjenii, l-au acoperit c-o perdea fina. Va sta acolo pentru ca face parte din mine. Va sta acolo mai mult pentru ca n-am putut sa-l distrug si pe el.
Generatia asta nu stie, iar eu n-am sa-ti explic ce-au ei si ce-am avut noi, ar fi prea banal.

Septembrie si-aduna frunzele in colt de trotuar si copiii in autocar. Turistii’si strang repede corturile rasfirate de vant si se tireaza prompt. Hotelierii rad pe sub mustatile lungi si-si someaza contabilii sa le spele...lenjeriile. Se coc strugurii, se face vin, motiv de veselie pentru omul simplu. Zilele’astea toate hainele miros a naftalina si sapun ieftin, iar la primii stropi toti se-ascund de parca n-au mai vazut ploaie. Noaptea castiga teren, iar mercurul se retrage precum un melc atins cu degetul.

E un ciclu repetitiv exact precum cuvintele astea...

maine nu mai vine

Maine nu mai vine. Stai in gara vietii in grindina asta umana asteptand, asteptand, iar tot ce-ncerc sa-ti zic e ca desi maine nu mai vine, nu vei vedea lumina.
Ce sa zic? Fii fara griji? Nu, oftica-te!! Oftica-te c-ai trait cu frica de moarte in loc sa te bucuri de viata. Ma oftic si eu pentru ca n-am cum sa-ti dovedesc ca am dreptate. Sunt ultimele tale ore, cristalinul ti-e inundat de mii mici venisoare acoperite parca de-o atmosfera formata din lacrima inca necazuta. Si ti-e frica, cu tot cu credinta ta inca ti-e frica. Pentru ca asta ai facut tot timpul, n-ai stiut sa te bucuri, ai preferat sa mergi drept si sa „dormi pe perna ta”. Cu tot cu perna ta, tot iepureste ai atipit, cu puls de iepure la fiecare scancet. Cum spui tu c-astepti lumina cand toata viata ta la primul zgomot ti-ai ascuns contoarul*.
Iar acum, pe finalul ultimului act, cand cortina sta sa cada, publicul casca, iar corzile, ei bine, o buna parte din ele s-a rupt, ai vrea sa spui atatea atatora si parca toate gandurile se pierd anost in neant. „a fost premiant, talent imens, potential desavarsit” ce clisee hahahaa, inca te hranesti cu laude de curtoazie? La ce-i bun potentialul daca nu-l valorifici? „Am intretinut o familie, am hranit-o.” Zau? Asta o face orice animal. Si ca orice animal, stii ca-ti vine clipa...eu te las, nu are rost sa-ti spun mai mult. Am sa te dau exemplu celor care au ani, lumina in fata.

*eu zic contoar nu contor

John Q'ish change of heart

Asta'i chiar pe fata ca lancome, l'am convins pe mircea sa...ah, stai ca eu eram mircea. Deci daca m'am convins singur inseamna ca m'am DECIS sa omor toti gandacii din gradina mea. Astfel florile pot creste svelte, iar mireasma lor sa'i inspire pe cei ce'o inspira. In spirala asta am ametit, am iesit lucind, nelucid.
Obsedat de flori? mie nici nu-mi plac florile.
Imi place sa rasara soarele cu pasari si vase cu corsari si persani ce-mi indeasa-n desaga covoare purtatoare si midgale de-o savoare uimitoare.
Vreau mozaic uman, simbioza culturala si-un zaibar rooosu!!!

de ce traim

Am stat si m'am tot gandit cum sa ti'o pun..in propozitie, iar acum concluzionez ca e inexprimabil. Sunt atatea lucruri molecular de infime carora le dai interes, care'ti umplu timpul si mintea, umbrind ceea ce e cu adevarat important.
Media, biserica, viciile.
Chiar conteaza stirile? Conteaza sa stii vedetele? Iti traiesti viata uitandu'te cum si'o traiesc altii pe a lor. Iti faci o mie de draci degeaba cand echipa ia gol sau, mai rau, cand relatia unor oameni pe care tu practic nu i'ai cunoscut si n'o sa'i cunosti niciodata decurge prost.
Unii traiesc sa bea, sa futa si sa manance. Altii'si incrunta fruntile cand citesc un cuvant vulgar, in loc sa prinda substratul.
Unii traiesc sa se fereasca de pacate pentru a primi fericirea si bogatia eterna intr'un loc inimaginabil de frumos si de perfect. Serios?
Altii pacatuiesc constant pentru bunul lor plac.
Uita'te doar cum iti pierzi timpul cu diverse activitati menite sa te faca sa'ti pierzi timpul...in loc sa vezi ce e cu adevarat...adevarat.
Viciile..da da, poate ca aici e schepsisu'; traim sa fim fericiti si daca a sta 6 ore pe balta te implineste atunci: FA-O!!

Nu conteaza cum te cheama, nu conteaza cum arati; de'ai stii ca nu conteaza atatea lucruri pe care tu le pretuiesti si de care te ascunzi, pe care le maschezi. Te fura prezentul si viitorul scuuurt. N'ai observat ca atunci cand e liniste, totul e mai profund, mai lung si parca tot ce’a fost azi n-a prea avut sens? Inchide ochii si zi'mi cate lucruri de retinut ai facut azi. Ai vazut meciul, ai facut gratar? Ai facut, dar cu ce te'ai hranit? spiritul tau ce'a castigat?
Ai pierdut 2 minute citind asta..da, dar poate in alea 2 vecinu de la 2 iti povestea ceva barfitor de interesant. Ne place sa stim despre altii; si sa fie de rau daca este posibil; adoram sa stim ce e in viata altora pana uitam ce e in a noastra, pana uitam de noi. Nu, nu vreau sa'i schimb pe toti, daca ati fi ca mine, ar fi trist; tre' sa existe maracini ca florile sa straluceasca. Si da in mortii ma'tii, sunt o floare de'o culoare orbitoare; si'am si ambrozie si venin.
As vrea totusi sa'l schimb pe cel care are capacitatea de a percepe ce'am scris si dorinta de a o face. Asa ca, dupa ce te ridici de pe scaun, vezi ce si cat conteaza in urmatoarele minute, ore, zile...

Do you know mon secret? Hai! Repeta dupa mine:

Mi
Se
Rupeee

Doar vezi sa nu ti se rupa apa sa te trezesti c'un plod pe care'l pitesti in pod si'un boyfriend ce tot rupe file din evanghelii, adica...credinta, credinta, da' pana la un punct
In aceeasi dezordine de idei, adolescenta e o fresca afabila si la fel ca orice alt lucru pe care'l ai...dar stii deja ce vreau sa zic.
Patinez in mijlocul lui Cuptor cu microunde si tot sar ca un copil dornic sa vada ce'i dupa tejgheaua inca prea inalta.
Da...multi multi sobolani; dar sobolanii sunt buni din 2 motive. 1: te calesc si 2: inveti sa faci distinctia.
Apropo de sobolani, ia versiunea asta la two mice fell into a bucket of cream. The first one died but the second one crawled his way out turnin' the cream into butter...ce nu zice christopher walken e ca the 2nd mouse sold that butter and bought a porsche. From this moment I am that other second mouse. Morala? Se fac bani din cacaturi. Se vand kitchuri, se asculta mizerii, incultura'i paine calda. Cica societatea'i bolnava; nu, e perfect sanatoasa, doar ca e impenetrabil de proasta. Ce? Nu ma crezi? Vino pe litoral! Sau mai bine nu, am zis ca nu dau directii de cacat.
Lucrurile bune sunt putine, oamenii buni? Si mai putini; si mai speriati.

Nostalgia mea

Un aleatoriu 24, sa zicem iunie, 2023; n-am nevoie de agps sa-mi gasesc calea pe stradutele inguste, pline de riduri, conturate de mini lianele ce ofera ochiului aproximativ 6 nuante de verde-cameleon, aprinse de soarele ce-si face loc printre monstrii cu cadrane sticloase, in care se oglindesc balconagii si trabucurile lor ecologice. Trec usor intersectia si'mi aduc aminte de corcodusii lu' tanti Lili, croitoreasa nebuna de la 1, de fi’su, Dan, despre care se zvonea ca dormea cu ea in pat,desi era bine trecut de 20. Ranjea tot timpu’ si promitea ca-ti cumpara orice, indiferent de ce cacat aveai de vanzare. Apoi inventa tot felul de scuze si amanari, cu simplu scop sa...sa aiba si el cu cine interactiona, cautand dependibili.

Revad in colt masina lui Andrei de la 3, parca un Volvo, de culoarea oului de tara, ancorat in trotuar, pe capota caruia treceau seri de veri, stateau beri si indispensabile pungi de seminte, ba negre, ba vargate, ba de dovleac. Un amalgam furajer menit s-alunge plictiseala si sa-ti futa stomacul mai tarziu.

Aud iar minciunile captivante ale nici nu mai stiu cum il chema pe baiatul ala tiganos de la 4 cu nas a la de niro ce ne povestea in fiecare seara nenumaratele lui aventuri. Cate haine a avut, cate curve a, prin cate situatii a trecut. A, da, Adi'l chema. Purta mai mereu, vara, un maieu albastru spalacit si'o pereche de papuci de plastic care din iunie-n septembrie treceau printr-un intens proces de schimbare a culorii. Erau intai un turcoaz ca bomboanele fondante, apoi se albastreau ca marea din vederile comuniste ca spre sfarsitul verii sa fie de-un bleumarin inchis si mohorat, prevestind, parca, toamna ce-avea sa vina. Stiam ca fabuleaza, toti stiam, dar nimeni nu'l intrerupea. Dupa ce pleca in casa, ne uitam unul la altul si radeam pe sub mustati. Impropriu spus mustati, pentru ca n'aveam mai mult de un puf deasupra buzelor.

Ma indrept usor spre scara. Costin si Vlad vin de la bunica, singura sursa financiara si de multe ori si alimentara. Ai lor...nu intru in detaliile astea. Sunt gemeni, dar nu identici. Seamana exact cum trebuie sa semene 2 frati. Acelasi par blond, ochi albastri, pistrui...daca au bani, se duc la net, daca nu, la fotbal. Dana e la balcon, probabil isi asteapta fetele. Toate 3 au parul negru lucios, lung, dar atat cu asemanarile fin’ca sunt fffoarte diferite (asta se va vedea mai tarziu). Bamse iese de la parter subit sa faca schimb de casete; papucii maronii de guma, sapca pe cap si aceeasi ieftina caterinca. Leca (ala mic) saluta aruncand o duma specifica varstei usor superioare. Coboara Andrei, Ion, pe restu nici nu'i mai stiu. Se joaca coci, limoninele stralucitoare’s la mare pret, dar prea sensibile caci in fata barbarelor bile de rulmenti isi ciobesc armonica forma scotand la iveala riduri si cicatrici. Limoninele sunt ca damele de mall.

Sunt toti acolo, dar ei nu ma vad, caci eu..eu am 45, iar treptele pe care am copilarit sunt acum pline de praf, iar copiii's alti copii. Fiecare generatie cu povestile ei ce tin de trend, tehnologie si mai stiu eu ce alte. Peretii plini de marker s-acum acoperiti de usi metalice cu diverse dispozitive electronice; plasele in care infigeam cornete au disparut de mult, fiind inlocuite de macabre fire de lumini rosii ce tin mustii si tantarele la distanta.

Am imagini in detaliu, dar si picturi cetoase, le aud vocile cu o puritate ce ma sperie. Ce'o face fiecare? Pe unde'o fi? Ce s'a ales de ei? Care'i mort si care are iaht? Care inca mai sta acolo? Oare sa fi fost vreunul din ei chiar ieri aici avand aceeasi reverie ca si mine?

Ei sunt doar o parte, caci am avut multe scari drept adapost. Fiecare cu povestile ei, fiecare cu nebunii, ciudatii, frumoasele, barfitele ei. N'ai tu timp sa citesti cate as putea sa descriu.

Ies din trip, am 45... ies din trip, am 22 si maine seara ma duc sa vad ce fac vecinii mei de la N2B scara B. Inca nu e tarziu, iar pana cand tarziul va veni, pot alege sa gust ce'a ramas; Si da, mi'e foame.

Eu mananc sub zumzetul sacaitor al firelor din clepsidra de pe masa. Avantajul meu? Am un stomac infinit...pacat ca nisipu-i pe sfarsit.

o miscare de revolutie si gata

N-ai mai vazut ca mine;
Am Aceeasi tenta ironica si inofensiva imbracata in petale purpurii.
Seva-ti mangaie crestetul, iti ingheata zambetul, sunt betul tau cu cota mare ca alpes d’huez.
Iti tatuez arcade-n sidef cu falnice cupole,
Apoi...daram tot ca manole;
Pentru ca eu sunt arhitect arhitehnic
Cu zgarie luna dispusi asimetric.
Povestile creeaza lumea, religia’i fabula fara morala,
Oranduiala rurala care-ti ia ochii ca aurora boreala.
Dupa sacrificiu, deliciul e edificiul suprem,
Scaun de lemn la nivel.
Universul asta e prea simplu, l-am deslusit;
Am luat timpul si l-am rasucit.
Combin frigul cu setea cu dumnezeu in hd,
Vad lacomia de craciun si paste.
Pasi drepti – vrei sa se-ntample,
Da’ tu tot astepti...
Popor de prosti, canoane de glaspapir
Slavind inventii de zici ca tragi la tir.
Semnele-mi spun ca lumea asta e nimic
Materie impletita, magma, sange si granit.

Voi existati in imaginatia mea, dar imaginatia mea e atat de puternica incat deveniti palpabili. Eu va dau glas, personalitate, defecte; imi arunc zambetul peste voi, v-ating usor cat sa-mi simtiti eternele amprente, respir peste voi, las sa curga un dram de sange caramelizat si astfel, voi, prindeti viata.
Eu nu sunt aici. Sunt la mine in camera. De-abia ce-am terminat de strans bucatile etichetate de panza, canepa si polyester; le-am pus migalos la locul lor, frumos impaturite, asezate parca in vitrina unui magazin melancolic. Da, pentru ca fiecare carpa are povestea ei. Intinzaturi si pete, amintiri tatuate.
Pe jos am aspirat meticulos strangand cate ceva de care vreau sa fac uz. Totusi, pe masuta mea mica, din lemn, tapata cu lemn fals, stau inca firimituri din sandwichul de ieri. Alte firimituri ca bricheta movalie, ceasul pe care nu-l port niciodata pentru ca nu merge in sensul vrut de mine si cateva fire rupte sunt intens luminate de razele ce si-au facut loc prin draperiile labirintice.
Acopar indata simetria frageda a unor vrabiute si las armonia sa se-nvarta, invartindu-ma si eu inert spre pat. Impaturesc patura pufoasa pentru ca acum e cald si raman doar cu cearceaful racoros sub care ma cufund electrizat.
Inchid ochii si voi sunteti aici cu mine. Stau in sufrageria asta cu pereti palizi si biblioteca veche, plina, nu de carti ci de diverse alte materii prime alambicate pentru a forma orice numai carti nu. Stam toti in jurul mesei de lemn masiv de scump, acum camuflata sub un voal alb numai bun de patat cu vinul usor decolorat si mai putin usor de ieftin sau de scrumul indolent impins de suflul unor buze rujate si ridate. Fetita din stanga mea, cu parul ei a la Sinead O’Connor, este inca innamolita in aceasta anonima uber masina de scris pe care, evident, o tine in poala.
Fiecare-si vede de treaba, tu privesti usor amuzat, dar implacabil la ceea ce-ti spun. Scrijelesc o foaie, iar spre fereastra, acum deschisa datorita perde...cortinei de fum, voi doi va jucati cu hartii ca niste copii, neluand in seama copacii care plang dupa copiii lor.
Imi soptesti perfid: „nu are cum”.
Fetita’si da seama si incearca sa mascheze citind in continuare, moment in care eu iti pasez foaia. O iei lent si scotand bufonic limba, o citesti. Gura ti se micsoreaza, ochii se cufunda, iar ridurile ti se pierd. Sinead isi intinde degetele tarantulice si c-o expresie formolizata citeste: „nu are cum”.

ramii_ficatii

Giulai, giulai, giulai...inchipuie-ti un ac care-ti strapunge micrometric corneea si-ti insereaza cel mai meschin venin. Supradoza mecanica, sinapse scurtcircuitate, pete de ulei pe membrele inert oscilante. Stai deplorabil implorand sa ploua pentru cultura ta, dar cultura ta se rezuma la ion si ilie.
Roua, da’ mie-mi plac digurile asa c-am sa-i dau pe lit_oral; da, sindrom tumoral ce ma face s-o ard imoral sau emo. Ral din ce in ce mai dens, sincope insotite de saturatie fatidica si-o scarba coroborata cu lene plus o senzatie vampirica.
Cate popoare ar inceta sa moara de foame daca am face culturi din campiile elizee?

Shut Down

Man rules over bugs, but bugs will rule over dead man’s chest. November like air doesn’t entertain.
I’m self medicating, self wondering, selfish with my wonder ring. As i fathomed the haze, i found myself restrained from thoughts i never thought i couldn’t have.

I learned to deny rebellion and still be an outcast;
You just make sure you won’t be out last.
The whole magic goes to shit,
When the bullet’s deep, push it!
It’s for my sake, i’m feeling ill, blue.
I need a break, your spine will do.

camera video din colt

E-o lume de legume de sera
Ce se supune la sume si prefera
S-astupe starvi sub stup,
Scarbe stand sub scut.
Da-ti foc la buletin, respiri aer la metru,
Se vinde timp la kil, are la Metro.
Cand retardatii pierd tramvaiu’,
Iar intelectualii nu-si dau travaliu,
Pledez pentru libertate-n liniste
Si flori camuflate-n iniste.
Sunt... Mandela, Banderas;
N-am bani de ras, am ani de tras.
Ia-ma cu tine, dar nu ma urma,
Lupul nu poa’ sa conduca turma.
Da-mi ardoarea sa-i frig pe cei ce se tem,
Sa clocoteasca la ora fixa ca CST.
Suntem otrava intr-o competitie acerba,
Priveste la cer ba:
E o seceta ce preceda o reteta certa.

insomnii profunde

Nici n-a inceput si deja nu mai vreau sa se termine, dar e fluturele din coasta de fildes ce invarte probabilitatile si nu poate fi oprit. E ca o mireasa cu fata de divort, o povara p-o vara murdara. Am sa storc dulceata din venin (ca e dulceata) si-am s-o sorb orbeste echilibrat si ermetic.

Sterg pergamentul de praf,
Frec ornamentul din raft
Si-ncep sa cern tot ce detin
In cercul cerebrat cu vin:
Speranta combinata cu rabdare
Infiripa o lumina pura-n zare.
Adaug soare, scuipa afara linii de foc,
Pun mare, imi omoara delfinii pe loc.
Ma trezesc din vise anarhice,
Suflete dragi prinse-n anticer;
Arunc cheile de la masina in valtoarea cazanului,
Privesc amploarea hazardului
De culoarea bazaltului,
Alura si saltul lui.

lobotomie

Depaaarte de casa; sunt la mine in camera;
Sunt o fotografieee din clasa a opta.
O inima, care bate
Tot ce prinde poate avea si simti.
Sunt un vanator gelos pe libertatea caprioarei.
Sunt o idee pe care-ai avut-o,
Dar ai scapat-o cand a sunaat telefonul.
Sunt propozitia pe care vroiai s-o spui
Cand s-a sunaat de iesire.
Vezi tu, sunetele nu-s bunee;
De-aia-ti zic: fa liniste!!
Sunt insensibil la idei, pareri, opiniii
Si pleonasme.
Sunt coroana de spini
Care incearca sa-i patrunda-n creier.
Sunt infiltrat „in pretutindeni”,
Ca fumul de tigara (punct) Impregnat in
Parul tau cand ajungi acasa.
Am unghiile galbene
De la pictat zile’nsorite;
Si ochii rosii de la atatea reclame.
Sunt distanta pe care o parcurgi pe jos
Cand nu mai ai benzina.
Sunt vocea ta cand iti raspund
La telefon si nuu zic nimiiic.
sunt tot ce nu esti tu